Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, Lifestyle, SANATATE, Sanatate, SPIRITUALITATE, Uncategorized

STUDIU DE CAZ! Ce se intampla din perspectiva spirituala cand te droghezi? (Partea a II-a)

Va spuneam in articolul de ieri despre experienta terifianta pe care a avut-o un amic atunci cand a combinat drogurile cu interesul pentru aspectele nevazute ale Creatiei, si cum in urma unei portii de droguri a capatat cateva abilitati iesite din comun, dar odata cu ele si-a pierdut controlul asupra corpului propriu si ca trebuia sa plateasca un pret pentru toate acestea.

Puteti citi prima parte a articolului aici.

Din acea seara in care trebuiau sa se distreze impreuna cu prietenii, sotiei sale a inceput sa i se faca din ce in ce mai rau de la ora la ora, pana cand dupa o zi si o noapte de la eveniment vazand ca lucrurile incep sa se agraveze, au fost nevoiti sa cheme ambulanta. Medicii au reusit sa o puna pe picioare din punct de vedere fizic, dar cum era si de asteptat, nu au luat in calcul si Spiritul acesteia. Din inaltimile in care fusese urcat, amicul a inteles ca tot ceea ce i se intampla tinerei sale sotii cumva i se datoreaza lui si mai ales noilor „daruri” pe care le primise. Cu toate ca primise asistenta medicala de specialitate din partea medicilor, starile de rau, de lesin, de ameteala revenisera. Intelegand ca el este cauza a tot ceea ce i se intampla sotiei sale, a vrut sa renunte la tot ceea ce primise. Mi-a explicat ca s-a rugat, a implorat si ca pana la urma a reusit sa scape de toate acele puteri care-l faceau sa se simta special, diferit. Singura problema era aceea ca desi nu mai avea puterile, sotia sa tot nu se simtea ca inainte, acuzand in continuare stari de oboseala, lesin, dureri musculare si nu numai. Mai grav este ca incepuse sa vada prin casa fel de fel de umbre, entitati, iar voci straine nu o lasau noaptea sa adoarma.

La cateva luni dupa acel incident au aflat de noi si ne-au contactat. Cu destul de multa greutate, mai ales din cauza piedicilor care apareau la tot pasul, au luat totusi legatura cu noi si lucrand impreuna, intr-un final au scapat de demonii care le invadasera viata. Aici vreau sa fac o precizare importanta: pentru a scapa de o problema, in cazul de fata un demon adus prin consumul de stupefiante, este imperativ necesar sa-ti schimbi stilul de viata si obiceiurile vechi. Ei s-au rupt foarte greu de vechea viata (adevarat ca au renuntat la consumul de stupefiante, dar stilul de viata asociat care la randul lui atragea alte energii joase l-au pastrat), acest lucru facand cu atat mai grea alungarea acestuia. Dar cum este vorba aceea frumoasa, „totul este bine cand se termina cu bine”, important este ca au scapat de problema, ramanand ca mai departe sa aiba grija ce anume atrag in viata lor.

Cu câteva luni inainte de acest caz mai avusesem o situatie tot cu un tanar care in urma consumului de stupefiante incepuse sa vada entitati in jurul sau, dar aceasta intamplare rememorata, datorita faptului ca am avut ocazia sa discut cu ei mult timp pe acest subiect mi-a aratat inca o data ca in droguri exista demoni si nu este doar o inventie bisericeasca asa cum majoritatea tinerilor tind sa creada. Cu toate ca pentru unii dintre voi aceasta povestire poate parea destul de ciudata, va asigur de faptul ca nu toate lucrurile care ne inconjoara sunt vizibile, iar in aceasta idee, metoda strutului care refuza sa priveasca amagindu-se ca nu exista, este pe cat de infantila, pe atat de inutila.

Sunt prezentate chiar si la buletinele de stiri cazuri de tineri care sub influenta narcoticelor se sinucid sau fac fapte pe care in mod normal nu ar fi in stare sa le faca. Imi aduc aminte chiar un caz prezentat de curand la buletinele de stiri in care doi tineri aflati sub influenta stupefiantelor s-au aruncat de la inaltime, sau cazul din Constanta in care la fel doi tineri, prieteni buni, aflandu-se sub efectul halucinogenelor unul dintre ei l-a ingunghiat pe celalalt in timp ce acesta incerca sa-l salveze din a se arunca pe geam. Ulterior dupa ce si-a injunghiat prietenul, s-a aruncat pe geam. Ce a declansat aceste comportamente? Raspunsul este usor de intuit, mai ales atunci cand incepi sa vezi realitatea si altfel decat o vad cei mai multi.

Se impune o observatie: este adevarat ca majoritatea celor interesati de calea spirituala doresc sa atinga stari de constiinta alterata, dar conteaza foarte mult si directia in care se merge. Nu este totul sa obții o stare de transa, ci conteaza foarte mult si metodele folosite pentru a o accesa, la fel ca si directia in care te indrepti odata ce ai atins starea dorita. Pentru a face o comparatie pe care le-am spus-o si clientilor nostri la momentul respectiv, este exact ca atunci cand ai cumparat o masina foarte puternica si doresti sa mergi foarte repede cu ea pentru a vedea „ce poate”. Conteaza si directia in care te indrepti nu doar viteza cu care o faci, deoarece nu este acelasi lucru sa alergi cu un bolid catre un zid sau catre un spatiu deschis.

Metodele cele mai sigure si din Lumina de atingere a starii de constiinta alterata, sunt cele in care se foloseste meditatia, contemplarea, chiar si autohipnoza. Orice substanta ingerata, inhalata sau mai rau, injectata, va trimite direct in jos spre taramuri umbroase. Lumina este Sus iar pentru a ajunge la ea trebuie sa te ridici, nu sa te afunzi in vicii noi si dependente de orice fel. Orice substanta halucinogena, indiferent cat de inocent este prezentata de dealer, are ca efect scaderea vibratiei campurilor proprii si implicit aruncarea in starea de transa in astralul inferior populat de entitati malefice. De aici rezulta si dependenta. Odata ajuns in astralul inferior, entitatile de acolo sesizeaza noua prezenta, mai precis Lumina care-l insoteste pe ratacit, astfel incat doritori de a sustrage cat mai multa Lumina din el genereaza stari si senzatii care duc intr-un final la dependenta. Ratacitul va continua sa se intoarca in acele locuri de fiecare data cand va folosi aceeasi metoda de accesare a planului astral, pana la pierderea totala a Luminii din campuri, moment in care iese din intrupare, de cele mai multe ori prin sinucidere. Aceasta sinucidere il va arunca in acelasi plan astral in care se plimba, ingrosand randurile celor care asteapta cu disperare la randul lor un alt ratacit pentru a-l seca de Lumina.

O persoana relativ sensibila la aceste aspecte spirituale isi poate da seama din timp de drumul pe care se afla si poate lua masuri pentru a accesa Astralul Superior, dar chiar si aceia dintre oameni care nu sunt interesati de aceste aspecte ale vietii, in Spirit sunt totusi constienti de ceea ce li se intampla si de finalul care ii asteapta la capatul drumului ales prin Liber Arbitru. Asa se explica de ce majoritatea dependentilor de stupefiante isi fac un scop din a racola si mai multe persoane care sa-i urmeze pe acelasi drum. Ca sa fiu cinic, este precum un plan de pensii, doar ca este vorba despre Lumina; devenind si altii dependenti, atunci cand vor avea nevoie de Lumina lor, prin dependenta lor va avea cine sa le-o ofere…

Este trist ca se intampla asa ceva, ca oamenii sunt efectiv pacaliti la nivel spiritual sa-si piarda Lumina interioara, dar trecand peste orice fel de lamentari, acest lucru trebuie sa ne faca pe noi toti mult mai atenti la toate capcanele care ne sunt aruncate in drumul nostru spiritual.

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

12 iunie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, Lifestyle, SANATATE, Sanatate, SPIRITUALITATE, Uncategorized

STUDIU DE CAZ! Ce se intampla din perspectiva spirituala cand te droghezi ?

Intotdeauna m-am ferit de droguri si de orice altceva asociat acestora. Trecand peste aspectele ”practice” cum ar faptul ca provoaca dependenta, ceva imi spunea ca nu sunt bune si din cu totul alt motiv, ca nu are sens sa intru in contact cu ele, ba mai mult decat atat, ca sunt periculoase.

Imi amintesc acum de o intamplare din timpul facultatii cand ajuns la o petrecere in camin i-am vazut pe cativa tineri retragandu-se complice intr-o camera. Neintelegand exact despre ce este vorba si crezand ca pregatesc o ghidusie specifica studentiei, i-am urmat si eu in camera cu toate ca nu-i cunosteam chiar atat de bine. Apoi unul dintre ei a scos o tigare si a aprins-o. Nu am fost atent si chiar nu mi s-ar fi parut nimic ciudat ca cineva sa-si aprinda o tigare, doar eram la o petrecere nu? Dar asta pana cand in putin timp am vazut tigarea plimbandu-se de la unul la altul pana a ajuns in apropierea mea. Atunci am inteles: era o tigare de marijuana! Nu vazusem, nu mirosisem, cu atat mai putin sa fi pus gura pe asa ceva. Am simtit cum ceva rau urma sa se intample asa ca am plecat imediat din camera si de la petrecerea respectiva simtindu-ma cumva afectat de ceea ce vazusem. Parca eram urmarit de tigarea aia, ca si cum ma vazuse si stia ca am fost in apropierea ei. Poate parea ciudat, dar vreo doua zile de la intamplarea respectiva imi amintesc faptul ca am simtit ca o prezenta mereu in urma mea. Nu era nimeni, nu se vedea nimic, dar pana la urma senzatia a disparut la fel de insesizabil cum a si aparut…

Asta se intampla prin 1995, cand flagelul drogurilor nu era atat de bine infipt in societatea romaneasca. Bineinteles ca se stia de droguri si atunci, dar in nici un caz nu erau atat de „populare” cum sunt in ziua de azi. Au trecut ani buni de atunci, intre timp intr-o perioada aparusera si celebrele „magazine de vise” in care se vindeau la tejghea fel de fel de plante ametitoare, dar atunci cand aud de drogor nu pot sa uit senzatia aceea de pericol iminent pe care am avut-o atunci. Nici mirosul specific din acea camera de camin.

Nu o sa fac acum apologia luptei antidroguri, este clara parerea mea in ceea ce le priveste, dar vreau sa ma refer la influenta acestora (a drogurilor) asupra oamenilor din punct de vedere spiritual. Drogurile, substantele halucinogene in general, se stie ca provoaca dependenta indiferent cat de „inofensive” sunt prezentate a fi de catre dealeri. Dependenta care apare urmare a consumului nu este data (dpdv spiritual vorbind) atat de mixul de substante, cat de demonul care vine la pachet odata cu ele. Iar eu exact la acest demon vreau sa fac referire.

Sunt cunoscute chiar practici spirituale care implica folosirea voluntara a substantelor halucinogene, a căror menire este aceea de a facilita patrunderea mai rapida in lumea nevazuta a spiritelor. Exemplul cel mai cunoscut sunt șamanii si șamanismul care implica (cel putin șamanismul clasic) ingerarea sau inhalarea de substante care altereaza starea de constiinta. Fumand diferite substante, sau folosindu-le sub forma de fumigatii, samanii erau capabili sa patrunda dincolo de lumea cunoscuta pentru aflarea diferitor informatii necesare. Vechii samani indieni stiau foarte bine ce fac, era o incursiune asumata si indraznesc sa spun chiar controlata. Problema apare atunci cand diferiti tineri sau mai putin tineri folosesc metode asemanatoare pentru a-si altera starea de constienta in speranta de a aceesa taramuri altminteri inaccesibile. Iar tentatia este din pacate destul de mare, in mare parte si din cauza faptului ca nu se constientizeaza exact ce se intampla atunci cand acele substante sunt consumate. In teribiliemul specific varstei, o „banala” dependenta nu mai sperie prea multi tineri, ei nefiind constienti exact de ceea ce se afla in spatele acelei dependente, ce o genereaza si cat de greu este sa scape de ea. Daca ar sti cu ce anume exact intra in contact in timpul transei halucinogene, tinerii nu ar mai fi atat de viteji in fata unei doze de stupefiant.

Asa cum am spus si mai devreme, dependenta nu este generata atat de substanta fizica care face chimia din creier, ci de ceva cu mult mai îngrijorător si mai greu de controlat.

Putini sunt tinerii care sunt interesati de dezvoltare spirituala, de calatorii astrale, hipnoza sau subiecte asemanatoare acestora. Majoritatea sunt concentrati pe a se distra cat mai bine, a experimenat si a unoaste lumea inconjuratoare si este foarte bine ca este asa. Vor avea timp dupa ce vor fi copilărit suficient, sa-si dea seama ca in viata nu este vorba doar despre cum sa te distrezi mai bine sau despre ultima moda in materie de haine. Toate au timp al lor si adolescenta si tineretea nu este chiar cel mai potrivita perioada din viata sa exersezi calatoriile astrale, de a face initieri in reiki sau in alte sisteme energetice. Totusi, atunci cand intalnesc tineri care sunt cu adevarat interesati de astfel de subiecte, le acord instinctiv mai multa atentie. Acesta este cazul unei tinere familii despre care va voi vorbi in randurile urmatoare.

Am cunoscut destul de bine o astfel de persoana care a folosit substante narcotice si halucinogene, atunci cand ne-a contactat pentru a-i rezolva o problema sotiei sale. Tot atunci am aflat ca nu cu mult timp in urma, amandoi consumasera substante halucinogene. Nu erau dependenti de ele, dar consumasera de cateva ori si apucasera sa vada efectele acestora. Si daca la inceput erau foarte incantati de ceea ce descoperisera, mai ales ca erau pasionati de mistere si de calatorii astrale, mai tarziu au fost atat de depasiti de evenimentele din viata lor incat efectiv nu mai stiau ce sa faca si incotro sa mearga.

Din motive de confidentialitate nu voi divulga identitatea lor si nici nu voi da prea multe informatii pentru a putea fi recunoscuti, dar pot sa spun faptul ca persoanele in cauza erau doi tineri seriosi, interesati de aspectele spirituale ale vietii si de dezvoltarea lor spirituala lucru destul de neobisnuit pentru niste tineri de varsta lor, care la un anumit moment au avut nevoie de un impuls pentru a trece un hop din viata. Am vorbit mult cu ei, despre experientele lor in acele momente si in altele, despre cum au inceput ei sa fie interesati de acest subiect, despre cateva calatorii astrale pe care reusisera sa le faca si cum s-au simtit atunci, dar ceea ce face obiectul acestui articol este doar efectul pe care l-au avut drogurile asupra lor.

Dupa ce am identificat cu ce aveam de-a face, le-am cerut sa spuna cand a inceput totul si daca ceva iesit din comun s-a intamplat in acea perioada. Dupa ce s-au privit cu inteles, ea a dat din cap aprobator si el a inceput sa povesteasca ce li s-a intamplat. A inceput sa ne povesteasca despre o petrecere la care au participat si cum la acea petrecere s-au consumat si ceva substante halucinogene. Primul efect pe care l-au constat a fost evident acela de plutire, de inaltare specific majoritatii celor care consuma asa ceva. Apoi un alt efect s-a instalat la unul dintre ei (nu la amandoi, ci doar la el): a „inceput sa stie lucruri” ca sa-l citez exact. Isi alterase starea de conștiință intr-atat de mult incat dupa o perioada de cateva minute de catalepsie (timp in care toata lumea se speriase si vroia sa sune la ambulanta), cand s-a trezit a putut spune despre fiecare persoana din incapere lucruri pe care nu avea de unde sa le cunoasca. Asa ca a inceput sa le povesteasca despre viețile lor, tuturor celor din incapere, timp de cateva ore.

Daca pana aici lucruri par a fi frumoase, chiar tentante pentru cei mai slabi, ceea ce va urma ii va pune pe ganduri serios pe toti cei carora le-a trecut prin cap sa incerce sa foloseasca astfel de substante.

Barbatul respectiv devenise de nerecunoscut in decurs de doar doua ore, din persoana vesela si blanda pe care o cunosteau toti, devenise un fel de „guru” care stia totul despre fiecare, putea raspunde la orice intrebare (cel putin asa sustine el), dar toate acestea aparent venisera cu un pret: orgoliul si vanitatea pusesera stapanire pe el, astfel incat nu se putea abtine din a se pozitiona deasupra celorlalti, si mai mult decat atat, o prezenta straina parca intrase in el. A recunoscut ca se simtea precum o marioneta in mainile unui papusar, iar controlul lui era limitat. A experimentat cateva fenomene de poltergeist cu zgomote prin incapere si cu un pahar spart din senin (lucru confirmat si de sotia sa) si o puternica dorinta de „a impartasi cu prietenii mei ceea ce tocmai obtinusem”. Aceasta parea a fi dorinta lui cea mai mare in acele momente,chiar si in zilele urmatoare. Vroia sa le dea si lor din puterea care pusese stapanire pe el, simtea ca trebuie sa imparta cu toti acea senzatie de unire cu totul. Nici unul dintre prieteni nu a acceptat propunerea lui, nici atunci nici in zilele urmatoare, speriati fiind de ceea ce vedeau, dar cu toate acestea fortat tot i-a cedat din noile sale puteri unuia dintre ei, fara ca acesta sa aiba insa aceleasi rezultate ca si el. Doar o durere de cap si o prietenie stricata.

Starea aceasta de atotcunoaștere a continuat timp de doua zile in care povestea ca se simtea ca un zeu pe pamant, stia totul despre orice persoana cu care intra in contact, inclusiv necunoscutii de pe strada, facandu-l din ce in ce mai arogant si in acelasi timp indepartandu-l din ce in ce mai mult de prietenii sai care deja erau speriati de el. Mi-a marturisit ca daca pana in acea seara statea in compania prietenilor aproape tot timpul, din acel moment prietenii au inceput sa-l evite, nici macar nu-i mai raspundeau la telefoane. Aceasta este partea sa spunem frumoasa a medaliei, „castigul” primit, dar lucrurile nu au stat prea mult la fel, caci dupa ce a primit toate aceste „daruri”, dat fiind ca Universul se balanseaza de fiecare data, trebuia sa dea si el ceva la schimb pentru ele. Iar acel ceva cerut la schimb a fost tocmai lucrul pe care il iubea cel mai mult pe lume: sotia sa.

Ascultam cumva neincrezator tot ceea ce povestea si ma gandeam daca chiar asa s-au petrecut lucrurile sau pur si simplu incearca sa-mi spuna o poveste interesanta, dar dupa ce l-am „scanat” putin mi-am dat seama ca ceea ce spunea era adevarat, nu doar o fantasma a unei minti imbibate de narcotice.

Deoarece timpul nu-mi mai permite in aceasta seara, maine voi termina de povestit aceasta intamplare, urmand a va oferi si concluziile care deriva din utilizarea drogurilor pentru a evolua spiritual sau a obtine acces pe paliere unde nu va este inca permis accesul.

Poti citi continuarea articolului aici.

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

11 iunie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, Lifestyle, Sanatate, SANATATE, Uncategorized

Dudul – prietenul sanatatii tale

Dudul – prietenul sanatatii tale

Ati trecut de atatea ori pe langa el si probabil ca nu i-ati acordat nici un fel de importanta, fara a cunoaste faptul ca dudul detine rezolvarea multor probleme de sanatate care afecteaza vietile multora dintre noi.

Dudul, numit si agud, este o planta care provine din Orient. Dudul alb provine din Japonia, pe cand cel negru din vechea Persie. Despre fructele sale se spune ca ii inzestreaza cu puteri magice pe cei care le consuma, oferindu-le acestora sanatate si viata indelungata. De fapt este suficient sa ne uitam la cei din mediul rural, unde dudele cresc pe marginea drumului si toata lumea le consuma pe drum.

Dudele negre mai sunt cunoscute si ca „mure de copac” fiind foarte bogate in vitamina C, saruri minerale, proteine si lecitine. Fructele, frunzele, scoarţa sau rădăcinile de dud negru sunt bune pentru tenie, dureri în gât, amigdalite, afecţiuni pulmonare, stomatită, diaree, detoxifiere, etc, in timp ce dudul alb este indicat în tratarea bolilor de ficat, diabet diaree gastrite, durerilor reumatice, erupţii ale pielii, ulcer gastric şi duodenal, calmează durerile de dinţi, acţionează benefic asupra muşchiului inimii, este detoxifiant, efect laxatic, angine, stomatite şi afte, ascite şi viermi intestinali.

Indienii au fost primii care au observat calitatile benefice pentru sanatate ale agudului, fapt ulterior confirmat si de medici. Acestia au fost de acord cu faptul ca dudul stimuleaza imunitatea si reduce nivelul colesterolului. Cercetatorii din Anglia si Franta au studiat agudul cu atentie, descoperind faptul ca acestea contin proteine, lecitine si derivati glutaminici, necesari dezvoltarii sistemului muscular.

O cura cu numai 200 grame de dude zilnic timp de 12 zile, urmată apoi de o cura de 24 zile de capsuni si fructe de padure, revigoreaza cresterea musculara cu peste 20%, bineinteles insotite si de cateva exercitii fizice.

Domnilor, consumul de agude pe langa faptul ca ajuta la dezvoltarea masei musculare, va ofera si o rezerva de calciu utila activitatii psihice si intelectuale, scade agresivitatea masculina produsa de excesul de hormoni androgeni, si creste virilitatea intarziind andropauza.

Cum poate fi folosit agudul in ameliorarea starii de sanatate? Simplu, de la fructele sale dulce-acrisoare, pana la frunze, radacini sau chiar scoarta de copac, poate fi consumat sub forma de infuzii, gemuri, dulceturi sau aplicatii externe ale frunzelor atunci cand este vorba de afectiuni si rani la suprafata pielii.

Este foarte folositor dudul in tratarea numeroaselor afectiuni, dar din pacate s-a constatat o usoara disparitie a acestui copac in ultimii ani chiar si in mediul rural. De aceea este important sa protejam si sa ajutam la raspandirea acestui prieten al sanatatii noastre.

Sa va fie de folos!

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

10 iunie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, Lifestyle, MAGIE, MISTERE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Magia nasterii si a vietii

Magia nasterii si a vietii

Multe s-au scris despre magie, din vechime si pana in zilele noastre. Din tot ce am citit si experimentat pana acum, pot spune ca scrierile vechi sunt si cele mai adevarate, mai pline de substanta si adevar. Asta poate pentru ca in vremurile de demult nu oricine avea acces la arta scrierii, astfel incat doar informatiile verificate si sigure meritau transpuse pe pergamente, papirusuri sau tablite. Astazi situatia este cu totul alta, aproape toata lumea cunoaste literele iar arta tainica a scrierii nu mai este chiar atat de tainica ca acum cateva sute sau chiar mii de ani.

Revenind la magie, o sa incep prin a va spune ca ea exista cu adevarat. Este o convingere personala care nu poate fi inlaturata. Am destule dovezi in viata care imi arata in fiecare moment al zilei si al noptii ca magia se afla in tot si in toate. De la prima raza de soare, pana la momentul incredibil al trecerii omului in alt plan existential odata cu terminarea misiunii pe acest Pamant, magia ne inconjoara pe toti, fie ca suntem constienti de ea, sau nu. Ne-am nascut din magie si iesim din scena tot prin magie, caci cum altfel decat magie poti numi aparitia unei fiinte care are constiinta, miliarde de celule pline fiecare de viata proprie, toate acestea din doar doua celule provenite de la doi indivizi diferiti?

Albert Einstein spunea

„Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic.”

Dar nu toti oamenii constientizeaza acest lucru. Prinsi in cavalcada vietii cotidiene, a noilor indatoriri fata de societate si progres, omul uita de cele mai multe ori sa priveasca in jurul sau, privandu-se astfel de bucuria pe care natura doreste sa i-o ofere.

Altii dimpotriva, vrajiti (in sensul bun) de magia naturii, aleg sa-si dedice viata retragandu-se de multe ori din societate in mijlocul naturii, locul in care au constatat ca se simt cel mai bine. Sunt cunoscuti de ceilalti ca pustnici. Exista insa si o alta categorie, aceea a celor care sunt constienti de toate aceste lucruri si incearca sa imbine magia naturii cu magia cotidianului.

Oricare ar fi categoria din care faci parte, magia este la fel de prezenta in viata ta, iar asta dintr-un motiv extrem de simplu: magia inseamna energie in transformare. Orice forma de energie care isi schimba starea trecand la o alta diferita, este o picatura de magie la care esti martor constient sau nu de acest lucru.

Fie ca esti barbat sau femeie, la un moment in viata ta, daca ai noroc o celula anume din corpul tau se va intalni cu o alta singura celula din corpul unei alte persoane, iar aceste doua vor inceta sa mai existe individual, devenind o prima si unica celula a unei alte entitati. Magie mai mare decat aparitia unui copil, a Vietii, nu poate exista in toata Creatia. Iar asta este ceea ce se intampla doar la nivel fizic. La nivel subtil, nemasurabil de aparatele oamenilor de stiinta, lucruri sunt chiar mai colorate si mai pline de mister. Dupa ce noua faptura prinde forma, ceva si mai extraordinar se intampla: un Spirit intra in acea noua fiinta abia formata, iar aceasta capata astfel un Suflet si o constiinta cu care va merge mai departe toata perioada harazita a fi intrupata atunci si acolo.

„Îţi poţi trăi viaţa doar în două moduri. Sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.”

Aceasta este magia Vietii si o traim 24 ore din 24 inca de dinainte de a fi macar constienti ca existam. Dar lucratura magica se continua si dupa incetarea vietii, dovedind daca mai era nevoie ca viata asa cum o stim noi nu este altceva decat o etapa din ciclul cine stie cat de prelungit a unei existente a Spiritului.

Acel Spirit care odata a ales sa intre intr-un corp de carne, la un moment dat trebuie sa-l paraseasca, lasandu-l gol ca pe o carcasa care a fost doar o etapa din dezvoltarea lui. Intocmai ca un fluture care isi paraseste coconul in care a intrat ca omida, si Spiritul paraseste corpul fizic spre a se indrepta catre o noua transformare, de data aceasta la nivel spiritual. In urma perioadei in care a stat inchis in conon, Spiritul si el s-a transformat, devenind mai bun, mai experimentat, mai cunoscator in ale magiei universale si a Creatiei. Intorcandu-se inapoi in Lumea Spiritelor de unde a venit la intrupare, va beneficia de cateva momente de ragaz pentru a asimila informatiile invatate in ultima intrupare, inainte de a se avanta din nou intr-un alt cocon care-i va fi noul corp si noul suport in care va acumula alte si alte informatii despre Magia Vietii.

Voi incheia aceste randuri cu un alt citat, tot din A. Einstein care spunea:

„Îţi poţi trăi viaţa doar în două moduri. Sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.”

Eu am ales deja. Tu ce alegi sa crezi? :)

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

5 iunie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, Lifestyle, MASONERIA, MISTERE, NEW WORLD WORDER, RELIGIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized

Masonii controlează numărul populației cu ajutorul unui potentiator de aroma?

Am văzut un articol răspândit febril pe Facebook:

„Masonii controlează numărul populației cu ajutorul unui potentiator de aroma!„ WoW! Tare informatia asta, nu? :)

Bineînțeles ca un astfel de titlu te determina sa vezi despre ce este vorba si care este ultima dezvăluire in materie de masonerie, teoria conspirației, control mental etc.

Voi va dați seama in ce lume trăim? Sincer, in exact momentul asta, nu mă îngrijorează masonii care folosesc glutamatul monosodic pentru a „controla numărul populației” ci semenii mei care distribuie febril si îngrijorați, informații de felul acesta!

Daca ar fi sa controleze numărul populației prin glutamatul monosodic, atunci efectul lui nu este acela scontat despre care se spune in articol (obezitate, dependenta, afecțiuni gastrointestinale, cardiace) ci ceva mult mai rău si mai insidios de atât: prostirea populației (am încercat sa ascund termenul asta in fel si chip sa nu sune atât de dur, dar asta este adevărul indiferent cat am încerca sa-l cosmetizam) sau mai elegant spus, scaderea IQ-ului general pana la un nivel cat mai jos.

In caz ca nu știați, daca va uitați in partea de sus a ecranului veți vedea ca va aflați pe un site care se ocupa de dezvoltare spirituala. Veți spune poate, „Si cum vine asta sa te ocupi de dezvoltare spirituala, de Spirit si sa fi dur cu semenii tai?”

Răspunsul la aceasta întrebare ni-l da tocmai Nicolae Steinhardt in mai multe rânduri. Voi folosi doar doua citate care spun foarte multe despre ce ar trebui sa facem in viată si cum ar trebui sa fim:

„Dumnezeu, intre altele, ne-a poruncit sa fim înțelepți” si preferatul meu, „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți”.

Apoi, daca nici N. Steinhardt nu era dezvoltat spiritual, nu știu cine altcineva mai era. Deci înainte de a înghiți nemestecat orice informatie vedeți in fata, nu ar strica sa faceți o scurta, dar foarte scurta analiza a informației respective.

Nu spun ca elementul acela alimentar este inofensiv sau sănătos, dar serios acum, dintre toate metodele din lume, având toata puterea in mana si toate pârghiile posibile si imposibile, ei s-au gândit sa decimeze populația folosind un aditiv alimentar? Wow! :D

Dar sa vedem unde se găsește inamicul, agentul declanșator. Potrivit siteului in cauza, aditivul E621 se găsește in:

drojdie autolizata
caseinat de calciu (in caz ca nu stiti ce este asta, aflati ca este o proteina pe care o consuma mai ales culturistii pentru marirea masei musculare)
gelatina
proteine hidrolizate
caseinat de sodiu (la fel, tot proteine pentru muschiulosi)
extract de drojdie

Ok, sa trag linie si sa vad ce iese: drojdie, gelatina si proteine pe care le folosesc culturistii pentru mărirea masei musculare. Deci așa ni se pregătește extincția? Otrăvind culturiștii prin proteinele pe care le iau, sau câteva alimente care nici nu sunt atât de folosite pe scara larga? Bine, vor spune unii, dar drojdia se folosește la fabricarea pâinii. Corect, dar majoritatea tarilor străine nu folosesc atât de multa pâine la masa câtă folosim noi romanii, deci ar fi cel mult un efect „local” de extincție, nicidecum mondial cum este prezentat in articol. Ar mai fi fost o varianta daca știrea era prezentata pe un site de specialitate, cu profil sportiv sau ceva asemănător, dar nu – știrea era apărută pe un site bine-cunoscut de mistere, conspirații etc.

In fine, dupa cativa ani de incercari m-am convins de faptul ca este aproape inutil sa faci pe cineva sa gandeasca mai mult decat este pregatit in acel moment al vietii lui, asa ca nu o sa incerc sa conving pe nimeni. Poate doar pe cei care au depasit o anumita etapa de sa spunem… naivitate. Acelora dintre voi ma adresez. Dar sunt la fel de bineveniti si ceilalti care vor sa inceapa de acum sa aibă azi un gand in plus fata de ziua de ieri si maine unul mai mult decat astazi.

Numai bine va doresc!

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

4 iunie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, ISTORIE, Lifestyle, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, Zane

Rusaliile – traditii si superstitii

Rusaliile – traditii si superstitii

Sărbătoare populară cu dată mobilă, Rusaliile (Pogorârea Sfântului Duh) este celebrată la 50 de zile după Sfintele Paşte. Cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime, sărbătoarea este dedicată spiritelor morţilor şi a generat multe tradiţii şi superstiţii înfricoşătoare. Aceasta sarbatoare a fost numita „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana „Rosalia”, consacrata cultului mortilor.

În tradiţia populară, Rusaliile sunt nişte fiinţe fantastice, asemănătoare ielelor, care umblă prin văzduh începând cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi după Paşti) şi provoacă mult rău oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc şi îi înnebunesc pe toţi cei care nu le respectă zilele. Conform etnografilor, în vechime femeile nu lucrau nimic în toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii până la Duminica Mare. Pentru a apăra gospodăria de invazia acestor spirite, în sâmbăta Rusaliilor oamenii obişnuiesc şi astăzi, să pună la porţile caselor ramuri verzi de tei, (plantă despre care se spune că alungă duhurile rele), plop sau stejar. Există obiceiul ca de Rusalii să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi apoi împărţite credincioşilor.

In Sambata de dinainte de Rusalii, oamenii sarbatoresc Mosii de Vara, zi de pomenire a mortilor. Sarbatoarea aceasta este si ea preluata, provenind la origine din vechea sarbatoare romana de vara, numita Parentalia, prin care acestia isi pomeneau si cinsteau mortii (parintii) lor („parentes”, de unde Parentalia). La români, cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice.

În credinţa populară, Rusaliile sunt de fapt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele In Joia Mare (joia de dinaintele Pastelor) au petrecut Paştele cu cei vii, iar acum refuză să se mai întoarcă în locaşurile lor şi încep să facă rele oamenilor. În satele din Bărăgan, credincioşii spun că acestea sunt în stare să ia minţile oricui.

In unele zone din tara, de frica lor oamenii refuza sa le spuna pe nume, alegand diverse variante pentru a se referi la ele: Iele, Frumoase, Zane. In Bărăgan şi Dobrogea se spune ca astfel se continuă o tradiţie moştenită de la daci. De moşi (sambata) se împart vase de lut de cozile cărora se leagă ciorchini de cireşe şi flori de tei sau trandafiri albi, în memoria tinerilor răposaţi din familie. Dacii spuneau ca aceste ofrande sunt punţi de legătură între viaţa pământeană şi cea veşnică.

Functie de zona geografica, datinile sunt diferite. Astfel, în Muntenia, Moldova şi Oltenia se împodobeau porţile şi anexele gospodăreşti cu ramuri de tei, plop şi stejar şi se dansa Jocul Căluşarilor. În Oltenia se sfinţeau ramurile de soc, tei, rug de mure, jaleş pentru medicina populară, iar în Muntenia, Moldova şi Banat se purtau pelin şi altep plante de leac la brâu sau în sân pentru îndepărtarea ielelor. În Transilvania centrală se obişnuia împletirea cununiţelor din spice de grâu şi flori de câmp pentru a fi purtate de tineri la celebrarea căsătoriilor, iar sătenii din toată ţară culegeau în vechime plante de leac la sărbătoarea Rusaliilor.

In traditia romaneasca abunda ideea revenirii mortilor, dar spre deosebire de strigoi care apar şi le provoacă necazuri oamenilor în anotimpul friguros al anului, Ielele sunt prezente doar pe timpul verii. În tradiţia populară s-a înrădăcinat ideea că acestea ii pedepsesc pe oamenii răi, pe cei care nu le respectă zilele sau care dorm noaptea sub cerul liber.

În a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxă praznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi.

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

31 mai 2015/de admin

Business, DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, EVENIMENTE KARANNA, Lifestyle, Marketing, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, TERAPII COMPLEMENTARE, TESTIMONIALE, Uncategorized

Lansam Programul de afiliere KARANNA

VREI SA CASTIGI BANI SUPLIMENTARI?

INSCRIE-TE CA PARTENER AFILIAT KARANNA SI CASTIGA BANI DIN PROMOVAREA ONLINE A PRODUSELOR SI SERVICIILOR NOASTRE!

Pe langa posibilitatea de a urma cursurile noastre online, de acum va oferim posibilitatea de a castiga bani doar recomandand prietenilor tai cursurile si produsele noastre.
Devino partener afiliat KARANNA, spune-le prietenilor tai despre noi si castigi 25% (!!!) din valoarea produselor cumparate de ei. Si pentru ca lucrurile sa fie chiar mai bune de atat, perioada de recurenta este de 1 AN!!! Adica vei primi timp de UN AN, 25% din toate platile efectuate de persoanele trimise de tine pe site-ul www.evolutiespirituala.ro

Ce poate fi mai bine de atat? :) Pai…. INCA 10%!! Promoveaza programul de afiliere KARANNA pe siteul tau si 10% din vanzarile generate de afiliatul tau prin vizitatorii directionati de el, sunt ai tai!

Este prezent tot timpul pe Facebook, Twitter, Google+, Instagram si alte retele de socializare? Distribuie prietenilor tai articolele noastre, povesteste-le despre noi si vei primi 25% din platile efectuate de ei pe site-ul nostru.

Ai un site sau un blog? Perfect! Pozitioneaza un banner pe blogul tau si primesti 25% din cumparaturile facute de vizitatorii tai pe site-ul nostru! De acum ai scapat de grija facturilor cu firma de hosting deoarece blogul tau isi plateste singur existenta si mai mult de atat: iti aduce bani suplimentari. ;)

Iti place sa trimiti emailuri prietenilor tai? Perfect! Insereaza un banner in semnatura ta de la mail si stii deja: 25% din platile efectuate de cei care au apasat pe banner ajung la tine! ATENTIE! (Nu acceptam trimiterea de mesaje spam!)

Esti un impatimit al blogosferei si iti place sa scrii articole? Insereaza linkul tau de afiliat in cadrul articolului si primesti 25% din platile efectuate de cititorii tai pe siteul nostru.

Inca nu esti sigur? Incearca si ai sa te convingi! Inscrie-te ca partener afiliat KARANNA la
http://www.evolutiespirituala.ro/…/wp-affiliate…/affiliates/
si alege-ti bannerul pe care il doresti. Pune bannerul pe siteul tau undeva la vedere sau in semnatura de mail si vorbeste-le oamenilor despre noi.
25% din valoarea produselor cumparate de oamenii trimisi de tine, se vor transfera in contul tau bancar! Iti poti vedea castigurile in orice moment, direct pe platforma de afiliere.

Te asteptam si pe tine sa devii Partenerul nostru!

13 mai 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Interviuri, Lifestyle, Reviews, Uncategorized

Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim

Psihologia Poporului Roman

Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim

Articolul urmator, preluat in intregime de pe hotnews.ro consider ca reprezinta un instrument foarte util acelora dintre voi care sunteti interesati de psihologie si de dezvoltarea personala, deoarece reprezinta o analiza pertinenta din punct de vedere psihologic asupra noastra ca entitate nationala si in acelasi timp puteti trage propriile concluzii privind cine suntem si incotro mergem.

Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni. Preocuparea pentru binele altora nu depaseste zona familiei. Si tot romanii cauta puterea sociala, „dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii (ex. ‘eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta…‘)”. Concluziile apartin unuia dintre cele mai importante studii din ultima suta de ani, „Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor” – lucrare coordonata de reputatul psiholog Daniel David.

Daniel David, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, este coordonatorul grupului de psihologi ce reface lucrarea filosofului Constantin Radulescu Motru – „Psihologia poporului roman”.

Lucrul la noul studiu, numit „Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor”, a inceput in 2013, s-au folosit teste psihologice internationale adaptate pe populatia romaneasca, iar cercetarea integrala va fi publicata in prima jumatate a acestui an, la aproape 100 de ani de la aparitia profilului realizat de Constantin Radulescu-Motru.

Pana la aparitia studiului integral, Daniel David, care este profesor de stiinte cognitive clinice la UBB, profesor universitar adjunct la Mount Sinai School of Medicine New-York, SUA, si formator in psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala la Albert Ellis Institute, SUA, a publicat in Revista Sinteza si pe blogul sau o noua serie de concluzii ale cercetarii.

„Cum suntem (profilul psihologic de suprafata) si de ce am ajuns asa

Profilul psihologic de suprafata este in unele segmente incomplet dezvoltat, neexprimand potentialul pe care il avem. Astfel, potentialul ridicat pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensiva, sustine uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie, etc.).Comportamentul este unul care nu se supune usor normelor si regulilor.

Pe de alta parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potentialul),ceea ce ne face competitivi in munca; intr-adevar, daca conditiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea se traduce si in performanta (ex. vezi performanta romanilor din strainatate in mediul academic). Munca (ca modalitate de afirmare sociala), familia (contextul sigurantei) sireligiozitatea (care ne da sens si semnificatie in viata) sunt cele trei repere majore care definesc viata romanilor. Acestea sunt constranse de o trasatura cardinala a romanilor, si anume neincrederea in oameni;aceasta se generalizeaza de la straini la cunoscuti/prieteni, exceptie facand familia unde, dimpotriva, compensam cu o incredere foarte mare.

Acest profil psihologic de suprafata deriva din modul in care mediu socio-cultural interactioneaza cu profilul psihologic de adancime. Sub aspect psiho-cultural romanii cauta puterea sociala, dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii (ex. ‘eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta…’).

Apoi, utilizarea puterii se face intr-o paradigma feminina, caracterizata prindiscutii si cautarea consensului. Dar din cauza ca cinismul social si scepticismul sunt ridicate, adesea aceste discutii spre consens sunt grevate de certuri/neintelegeri, nu se ajunge la planuri concrete, iar leadership-ului adesea i se refuza respectul cuvenit (ex. carisma/valoarea).

O cultura colectivista este caracterizata de neincrederea in straini, neincredere care la romani, amplificata de un nivel scazut de autodeterminare si spirit civic, asa cum spuneam, s-a generalizat intr-o neincredere cronica, inclusiv asupra cunoscutilor.

Cultura romanilor promoveaza heterodeterminarea (influenta traditiei/religiei), in dauna autodeterminarii (autonomie in decizie) si a pragmatismului (interesul personal), in dauna spiritului civic.

Romanii au un stil cultural represiv si evitativ, ceea ce ii face sa fie defensivi. Defensivitatea se poate exprima in complexe de inferioritate si/sau, daca acestea sunt compensate, in complexe de superioritate. In ceea ce priveste complexele de inferioritate spre exemplu, romanii au aspiratii similare tarilor vestice (ex. SUA), dar adesea sunt mai neincrezatori ca le pot realiza si se simt mereu datori sa faca auto si heterocomparatii cu altii mai buni pentru a se valida.

Romanii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolenta (bunavointa, preocuparea pentru binele celor cunoscuti), hedonism (cautarea placerii), stimulare (cautarea noului) si autodeterminare (autonomie/independenta), dar aparent, pentru a face o impresie buna, se pot prezenta ca acordand importanta acestor valori.

Foarte interesant, la romani universalismul este secundar benevolentei, ceea ce inseamna ca preocuparea pentru binele altora nu depaseste la romani zona familiei si ajunge uneori maxim pana la persoanele pe care le cunosc. Asta arata un individualism egoist care nu este opus colectivismului, ci il poate fundamenta in forme foarte specifice (ex. familial); opus colectivismului este individualismul benevolent si universalist.

Romanii au insa scoruri ridicate la realizare (a arata ca sunt competenti), putere (a obtine statut social) si conformism (la normele existente). Interesant, scorurile la traditie si securitate sunt astazi la un nivel mediu (dar uneori sunt exacerbate pentru a face o impresie buna). Probabil ca traditia este vazuta in prezent mai ales ca nevoie, romanii fiind gata a renunta la ea daca nu mai aduce un beneficiu sau daca apare altceva mai bun (asa cum a facut de altfel majoritatea popoarelor).

Foarte probabil ca securitatea a fost un factor important in influentarea normelor socio-culturale a romanilor mai ales in trecut, dar aceste norme socio-culturale derivate din nevoia de securitate se perpetueaza astazi, desi in prezent securitatea este mai bine asigurata (ex. prin intrarea in NATO si UE).

Autonomia are un statut interesant la romani. Atunci cand este evaluata ca opinie, romanii se considera la fel de autonomi ca americanii si turcii; chinezii, germanii si spaniolii se simt cei mai autonomi, iar rusii si ucrainienii se simt cei mai putin autonomi. Cand este evaluata ca atitudine (ex. direct, in cadrul valorilor emancipative, si/sau in forma autodeterminarii sau conformismului), autonomia romanilor este mai scazuta. Asadar, luand in calcul si situatia chinezilor, opinia romanilor ar putea reflecta aici mai degraba modul in care cred si/sau isi doresc acestia sa fie, decat situatia in care sunt cu adevarat.

Relatia romanilor cu religia este foarte interesanta. Asa cum am spus mai sus,sfidarea, indoiala si relativismul sunt mai scazute, iar conformismul crescut, ceea ce ii face predispusi spre supunere la dogme (in acest caz religioase). Intr-adevar, romanii au un nivel crescut de religiozitate si vad religia ca foarte importanta in viata lor (au incredere foarte mare in biserica). Desi sunt foarte increzatori in dezvoltarea stiintifica (ex. in dezvoltare tehnologiei; in universitati), daca stiinta s-ar ciocni cu religia, 50.2% dintre romani ar alege religia. Dar religia este vazuta echilibrat: (1) nu doar ca norma/ceremonie religioasa, ci si ca mijloc de a face bine oamenilor si (2) nu doar ca facand sens pentru viata de apoi, ci si ca facand sens (a ajuta) in viata de acum.

Pe termen lung, transgenerational, aceste elementele din profilul psihologic de suprafata pot fi asimilate in profilul psihologic de adancime.

Cum am putea fi (profilul psihologic de adancime)

Profilul psihologic de adancime, potentialul pe care il avem, este unul la nivelul altor tari/culturi moderne si democratice, astfel incat, prin prisma acestui profil, romanii sunt perfect integrabili in lumea moderna (UE, NATO, etc.). Acest profil deriva din interactiunile mediului socio-cultural, ecologic si biologic/genetic, sustinand apoi aceste medii. Astfel, avem potential ridicat (ex. comparabil cu francezii, britanicii, americanii) pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare. Structura de personalitate permite atat expresii pozitive, cat si negative, depinzand de noi pe care le modelam socio-cultural.

Este o nesansa extrem de mare ca mediul socio-cultural din tara nu ne permite exprimarea si valorificarea potentialului pe care il avem in profilul psihologic de suprafata; adesea romanii trebuie sa mearga in tari asezate ca sa exceleze si sa-si poata realiza potentialul bun pe care il au. Aceasta opozitie reala intre potential bun-valorificare deficitara apare si in perceptiile romanilor bazate pe analize de etnopsihologie, ca autostereotip national (vezi Iacob, 2003). […]

Cum credem ca suntem si de ce credem asa

Acest demers genereaza mai ales autostereotipuri ale romanilor. Avem o parere buna despre noi, considerand ca suntem persoane ‘calde’ (ex.primitoare/ospitaliere/tolerante/altruiste, etc.) si ‘inteligente’ (ex. inteligente/creative/cu abilitati peste medie, etc.). Cinstea, care aparea ca o caracteristica autoatribuita importanta a romanilor atat in analizele din 1988, cat si in cele din 1993 (vezi Chelcea, 1994), incepe sa dispara in analizele din 2005 si 2007 (vezi Glaveanu, 2007) si nu ocupa o pozitie importanta nici in analizele noastre din 2014/2015.

Personalitatea este considerata ca una pozitiva, cu umor, compensand comportamentele mai negative (ex. indisciplina), pe care le contextualizam, definindu-le nu ca o caracteristica stabila, ci una situationala.

Ne vedem astazi ca alternand intre (a) individualism (mai egoist) vs. colectivism, (b) perseverenta (mai ales din interes si/sau incapatanare) vs. neperseverenta/autodisciplina scazuta si (c) autonomie vs. gregarism. Aceasta imagine dominant pozitiva este absolut necesara din punct de vedere psihologic pentru a ne forma stima de sine-imaginea/identitatea sociala/predictibilitatea/justificarea prezentului, tinand cont de faptul ca profilul de suprafata nu este foarte incurajator in acest sens.

Elementele negative din aceasta imagine apar doar pentru a da credibilitate aspectelor pozitive, fiind de asemenea atenuate: (a) individualismul, desi prezentat ca egoist, este extins pentru a include si familia (automat devenind astfel ‘grija pentru familie’) si (b) neperseverenta/autodisciplina scazuta poate fi oricand depasita, daca ‘ne intereseaza ceva’ si/sau daca ‘vream noi neaparat asta’.

Scurt spus, ne consideram ospitalieri, inteligenti, cu simtul umorului, patrioti, adaptati/bine orientati si prietenosi; recunoastem ca in comparatie cu atributele de mai sus, onestitatea, autodisciplina/constiinciozitatea si educatia sunt mai scazute (vezi si David, in pregatire; Hunyady, 2003).

[…]

O subcategorie a acestui punct 3 se refera la cum cred altii ca suntem. Acest demers genereaza mai ales heterostereotipuri fata de romani. Sunt putine studii riguroase de acest tip cu referire la romani. Incerc insa o sinteza a concluziilor la care am ajuns. Altii ne vad mai ales patrioti si adaptati/bine orientati, dar restul autostereotipurilor noastre de mai sus sunt minimizate de acestia.Mai recent, romanii sunt asociati cu Dracula/vampiri, mai ales in SUA, si cu comportamente antisociale mai putin constiincioase, mai ales in Europa de Vest. Interesant, partea de lipsa de constiinciozitate din heterostereotipurile fata de romani este recunoscuta si in autostereotipurile romanilor.

O alta subcategorie a acestui punct se refera la cum credem ca sunt altii (heterostereotipuri ale romanilor). Asadar, cum ii vad romanii pe ceilalti (dupa David, in pregatire; Hunyady, 2003):
1. Americanii – puternici, populari/cu umor, patrioti;
2. Britanicii – inteligenti/educati, onesti, patrioti;
3. Chinezii – patrioti, onesti, muncitori, inteligenti;
4. Francezii – patrioti, inteligenti/educati, boemi;
5. Germanii – muncitori, onesti, inteligenti;
6. Maghiarii – patrioti, adaptati/bine orientati, asertivi/hotarati;
7. Rusii – patrioti, adaptabili/bine orientati, asertivi/hotarati.

Romanii ii prefera pe britanici, americani si francezi, apoi pe germani, si mai la urma pe maghiari si rusi (dupa Hunyady, 2003).

[…]

Cum vrem sa fim (modelul psiho-cultural ideal)

Diferentele dintre ‘cum suntem’/’cum putem fi’, pe de o parte, si ‘cum credem ca suntem’/’cum cred altii ca suntem’, pe de alta parte, sunt generatoare de stres psihologic, stres care la randul sau intareste mecanismele de aparare care mentin discrepanta (David, 2012). Se intra astfel intr-o cerc vicios, care ne mentine in starea defensiva.

Modelul psiho-cultural ideal al romanilor – cum vrem sa fim – este definibil in proiectia lor psihologica: ‘cum cred ca sunt’. Vestea buna este ca desi romanii ‘se cred’ asa ‘cum nu sunt’, totusi ‘se cred’ asa ‘cum ar putea sa fie’.Asadar, as spune ca proiectia lor – ‘cum cred ca sunt’ – nu reprezinta o iluzie pozitiva, ci un optimism realist. De aceea, in cazul romanilor exista o sansa foarte mare pentru dezvoltare si evolutie in directia unui model psiho-cultural ideal.

Cum ar trebui sa arate acest model psiho-cultural ideal? Simplu spus, sa creeze cetateni inteligenti, creativi, adaptabili social, cu un bagaj de cunostinte declarative si procedurale vast, cu o personalitate care sustine comportamente prosociale (ex. altruism/deschidere spre oameni/optimism/empatie, etc.). As vrea sa vad niste cetateni autonomi/independenti, capabili de o solidaritate sociala formidabila, generoasa, specifica societatilor individualiste creatoare de institutii sociale moderne, dincolo de comunitatea colectivistilor nascuta din siguranta in comun a unor cetateni nesiguri pe ei (care in Romania a generat adesea ‘clanuri’ si ‘gasti’). Toate acestea vor putea sustine apoi o sanatate psihica si fizica buna, cu impact pozitiv asupra cresterii sperantei de viata si a fericirii. Dezvoltarea acestei componente psihologice poate sa fie parte a unui proiect de tara, prin care Romania sa nu fie doar o tara care a aderat la spatiul european, ci una bine integrata in acest spatiu.

Predictia mea este ca facand o politica educationala, socio-culturala si economica inteleapta – dar chiar si in ciuda acestora, ca urmare a presiunii administrativ-economice a UE (si a infuziei de capital din UE) si a tinerilor romani din tara si diaspora -, Romania va fi nu doar o tara care a aderat la spatiul european, ci una perfect integrata si performanta in acest spatiu.

Ce se va mai pastra din profilul psiho-cultural actual (ex. profilul psihologic de suprafata)? Eu cred ca putin, deoarece, ca esenta (in profilul psihologic de adancime), romanii sunt integrati in cultura europeana, doar ca au fost opriti in drumul lor de blocajele istoriei, ultimul fiind perioada comunista. Cat de repede se poate face tranzitia astfel incat profilul psihologic de adancime sa devina unul de suprafata? Depinde de cat de repede se pot coaliza indivizii-cetatenii autonomi pentru a crea retele sociale moderne care sa inlocuiasca ca influenta comunitatea colectivistilor.

Tinand cont de contextul european in care ne-am integrat, cred ca maximum o generatie (20 de ani) va face tranzitia definitiv, dar speranta este ca schimbarea se poate intampla in anumite segmente (ex. economice, academice, etc.) si mai repede, ca sa nu mai avem generatii de sacrificiu.”

Reputatul psiholog Daniel David precizeaza ca, „pentru a intelege corect profilul psihologic al romanilor, am analizat toate studiile de specialitate publicate pana in ianuarie 2015 pe aceasta tema si am demarat o serie de studii proprii. Totalul subiectilor care au intrat in studiile analizate/derulate de noi depaseste 50.000 de romani, din diverse zone ale tarii, cu varste de la 2 ani la +80 (multe analize fiind pe esantioane reprezentative national)”.

Acesta precizeaza ca „profilul psihologic al romanilor este unul statistic, care nu poate fi aplicat la un individ, ci poate fi utilizat in situatii in care se doreste a se face politici publice si proiecte relevante pentru tara si/sau grupuri mari„.

Preluare de pe hotnews.ro

31 martie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, DOCUMENTARE, EVOLUTIE SPIRITUALA, ISTORIE, Lifestyle, MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Legendele Babei Dochia

Romanii sarbatoresc pe 1 Martie, nu numai prima zi de primavera ci si Ziua Babei Dochia. In mitologia romana, Baba Dochia era asociata cu zeita Junona. In alte culturi, Baba Dochia a fost cunoscuta drept o zeita agrara, care isi gaseste sfarsitul de 1 martie, odata cu venirea primaverii si renaste de Sfintii Mucenici, pe 9 martie.

Exista mai multe legende despre Baba Dochia si multe dintre ele au legatura cu rocile mari de pe Masivul Ceahlau. “… asemenea stanci antropomorfe ca stanca Dochiei si oile, sunt simbolul unui idol pagan care dainuia de veacuri la Carpati, la dacii liberi din Carpatii orientali…” Vasile Parvan

Una dintre legende porneste de la etnogeneza poporului roman. Criticul literar George Calinescu, considera ca mitul “Traian si Dochia” este “rezultatul unei intregi experiente de viata a poporului roman”. Mitul i-a fermecat pe romancierii romani, Gheorghe Asachi fiind cel care in 1838, a scris o balada special dedicata Dochiei. Legenda relateaza despre formarea poporului roman, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fata extraordinar de frumoasa, se credea ca a fost fiica regelui geto-dac Decebal. Dupa cucerirea Daciei, asezandu-se pe meleagurile dacice, Traian a fost vrajit de farmecul Dochiei si si-a dorit sa o ia de nevasta. Aceasta casatorie ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru ceilalti romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Dochia era insa o fata foarte mandra si hotarata, decisa sa nu raspunda sentimentelor falnicului cuceritor. Astfel, ea decide sa fuga si sa se ascunda printre stancile sacre ale muntelui Ceahlau. Traian impreuna cu trupele acestuia o urmareste si o ajunge din urma. In acest moment, Dochia cere ajutorul zeului Zamolxis (zeul suprem al dacilor )si ii cere sa o prefaca in stana de piatra decat sa capituleze in fata cuceritorului poporului dac. Ascultandu-i ruga, zeul o transforma impreuna cu oile sale in stane de piatra. Legenda continua si in zilele de azi … daca stanca este alba, atunci ciobanii vor avea parte de o zi insorita, iar daca este cenusie, vor veni ploi si furtuni.

Alte legende ne introduc in atmosfera pastorala a satului romanesc. Cu mult timp in urma o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar cu cat o spala ea mai tare, cu atat devenea haina mai neagra. Atunci a aparut un fecior care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i s-a intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie cu alb si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu a crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea prinsa in pieptul fetei. Batrana a crezut ca primavara a venit si a plecat cu turma de oi pe munte, luandu-so pe ea noua cojoace. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat rand pe rand la cojoacele pe care le purta, ramanand doar in ie. Atunci insa vremea rea s-a intors, aducand viscol si ger mare. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor care i-a spus: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala? Tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile, a fost transformata in stana de piatra. De la legenda celor noua cojoace (in unele variante 12 cojoace) a pornit credinta ca, incepand cu 1 martie, urmatoarele noua zile sunt ale Babei Dochia. In aceste zile, cei care doresc sa cunoasca cum le va fi viitorul apropiat, isi aleg o anumita data si observa cu atentie cum va fi ziua respectiva. Daca este cald si soare, vor fi tot anul sanatosi si voiosi iar daca va fi urat, vor fi tristi, posomorati, bolnavi, vor avea necazuri.

O alta legenda ne spune ca in acele vremuri cand inca umblau Dumnezeu cu Sfantul Petre pe pamant, traia baba Dochia, vaduva, cu fiul si cu nora ei. Harnica foc era Dochia, dar si nora ei, mai harnica era. Numai ca, dupa cum se spune, ca nurorile cu soacrele greu se impaca, asa era si in gospodaria lor. Orice facea nora, soacra o certa si nu era multumita. Intr-o zi foarte friguroasa de februar, babei Dochia ii trece prin minte sa-si trimita nora in padure, ca are pofta de fragi. Dar fragii – cine nu stie – nu se coc in februarie cand padurea este acoperita de zapada… Vrand, nevrand, fata cea harnica s-a dus in padure, dupa fragi. A cautat pe sub zapada, desi stia ca n-are cum afla… Cuprinsa de frig si deznadejde fata s-a pornit pe plans. Cum insa Dumnezeu nu lasa oamenii buni nemangaiati, s-a gandit cum sa o ajute. Fata a ajuns la o poiana unde a vazut fum de foc. S-a dus acolo, sa se incalzeasca. La foc sedeau Dumnezeu si Sfantul Petre, care au imbiat-o sa-si traga sufletul. Fata le-a povestit necazul ei si atunci mosnegii i-au zis sa ia jaratic din foc, sa-l puna in ulcica pentru fragi si sa-i duca babei, fara a se uita inauntru, si sa aiba credinta. Nora a facut intocmai. Cand i-a intins babei cofa, in loc de jaratic, avea fragi proaspeti, inmiresmati. Bucuroasa, baba i-a mancat pe toti, cu mamaliga. A doua zi, a pornit si baba in padure, cu 12 cojoace pe ea si cu cele 12 capre cate avea, sa gaseasca si ea fragi. A scormonit ea prin zapada, dar nu a aflat. Ajungand la aceeasi poiana unde sedeau la foc Dumnezeu cu Sfantul Petru, ea a cerut de la ei paine calda si vin vechi…, si a primit. Dupa aceea, i-a venit gand pacatos in minte, dar de cum i-a venit, Dumnezeu nu a ingaduit asta, si a transformat-o pe Dochia in stanca mai mare, iar pe caprele ei, in stanci mai mici. Dumnezeu si Sfantul Petru s-au facut nevazuti, iar focul s-a transformat intr-un izvor rece si limpede. In zadar a cautat-o nora pe baba, ca nu a mai aflat-o. A gasit, in schimb, stancile care aveau forma babei si a caprelor, si a inteles ca s-a intamplat ceva. A gasit si izvorul, dar pe cei doi mosnegi, nu i-a mai aflat. Asa patesc cei care nu se multumesc cu ce au, iar pietrele au ramas ca marturie si luare-aminte si pentru altii!

O alta varianta ne spune ca Baba Dochia era personificarea anului vechi si mama lui Dragobete. Dragobete s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Iisus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra ca urmare a gerului naprasnic trimis de catre Martie, care l-a imprumutat de la fratele lui mai mic, Februarie. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta dintre iarna si primavara, bine si rau. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

Sursa: crestinortodox.ro

1 martie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, ISTORIE, Lifestyle, MAGIE, MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Originea martisorului

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele„.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului afirma:

„Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul „Cu bastonul prin Bucuresti”:

„…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand „farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Surse: CrestinOrtodox.ro

1 martie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, Divertisment, INGERI, Lifestyle, Uncategorized

Ajutorul vine de unde nu te astepti

Ajutorul vine de unde nu te astepti

Toata lumea a avut in viata macar un moment de cotitura daca nu chiar mai multe. Am sa va povestesc cum a fost al meu, de fapt primul dintre ele.

Era in vara ultimului an de liceu. Eram obosit de scoala si de necesitatea de a invata ceva abstract, de neinteles (ca sa nu zic chiar inutil) pregatindu-ma pentru a da BAC-ul. La copiat nu am fost niciodata bun (ma faceam rosu-rosu si ma blocam, iar pana la urma tot ce invatasem acasa scriam) asa ca facusem eforturile de rigoare si acum reusisem sa bag toate informatii acelea in mine pentru a trece cu bine de Bacalaureat. Acum luasem BAC-ul cu o nota buna si tot ce vroiam era sa ma relaxez…

Ai mei ma intrebau la inceput discret, apoi din ce in ce mai insistent unde vreau sa dau mai departe la facultate, dar mie nici nu-mi trecea prin cap sa fac asa ceva. Eram obosit psihic, tot ce vroiam era sa ma relaxez, sa uit de tot sau ziceam eu „sa-mi incep viata”, cand am intalnit un tip pe nume Edy.

Nici acum nu stiu cine era de fapt tipul asta. Era un tip cu cativa ani mai mare ca mine, blondut, slab dar totusi destul de vanjos. A aparut de nicaieri in anturajul meu si ma uitam la el ca nu prea imi placea. De fapt ce sa-mi placa? Ii cam placea bautura, eu nu beau alcool nici azi, era mereu imbracat ponosit si se baga in toate discutiile neinvitat…

Nimanui nu-i placea de el in mod deosebit, dar cu toate astea isi facuse loc in grup. Asta si din cauza ca era mereu calm si avea o energie placuta si o licarire deosebita in ochi.

Timpul trecea, vara se apropia de final, asa ca presat de ai mei cu raspunsul la intrebarea ce vreau sa fac in viata, le-am zis intr-o doara ca sa scap de ei: „Constructii„. Bucurie mare! In sfarsit iesisem din letargie, ziceau ai mei. Asa ca, cu vreo 3 saptamani inainte de admitere, stateam asezat pe un gardulet si ma gandeam cu groaza ca nu am chef sa dau la facultate, ca poate intru si n-am chef sa mai invat. Asa ca imi cautam curajul si argumentele cum sa le spun eu alor mei parinti ca nu mai dau la nici o facultate ca m-am saturat de invatat…

Asa m-a gasit Edy pe gardul de metal din fata blocului. Imi aduc aminte ca ieri toata conversatia.

– Ce faci aici?

– Hmm, nimic…

-Te-a suparat cineva? Spune-mi mie si rezolv imediat!

– Nu. Nu e asta…

Si nu stiu de ce, dar am inceput sa-i spun toata tarasenia. Cu liceul, ca am obosit sa învăț, ca ar trebui sa dau la facultate si ca nu am nici un chef, ca ce parinti am ca ma obliga sa fac ceva ce nu vreau si ca as vrea sa ma duc sa ma angajez undeva si sa incep sa castig niste bani.

M-a ascultat cu atentie pret de vreo jumatate de ora. Nu-mi aduc aminte sa ma fi intrerupt. Nici nu stiu cum de a avut atata rabdare si nici de ce ma destainuiam lui, un necunoscut pe care il mai vazusem de vreo 2-3 ori pana atunci, cu hainele cam jerpelite si aproape alcoolic, cu care nu aveam absolut nimic in comun.

In fine, dupa ce am terminat de vorbit mi-a povestit si el povestea lui.

Mi-a povestit cum are 3 frati mai mici, ca tatal lor este in puscarie pentru nu stiu ce si ca mama lor i-a parasit cu multi ani in urma. Acum el avea grija de toti. Se ducea si mai lucra din cand in cand pe unde apuca, mai des prin constructii.

In timp ce povestea, ma uitam la el si vedeam cum fata parca i se lumina pe masura ce vorbea. Asta cu toate problemele lui.

Nu mai stiu acum toate detaliile vietii lui, dar urmatoarele replici le-am tinut minte toata viata:

„Eu lucrez acum pe un santier si e al dracului de greu sa car cu cârca. Si mai am si un maistru care isi bate joc de mine mereu. Tu poti sa fi INGINER. Ce vrei sa faci, sa cari saci in cârcă, sau sa stai cu mainile in buzunar si sa ma pui pe mine sa car in locul tau?”

Exact astea au fost cuvintele lui. Le tin minte ca si cum ar fi vorbit cu mine acum o ora.

Poate ca nu inseamna mult si poate ca este exagerat, dar aceasta fraza spusa de el m-a facut sa merg mai departe si sa dau la facultate. Eram atat de ingrozit de ceea ce mi-a spus, empatizasem atat de mult cu situatia lui incat mi-am dat seama ca nu am unde sa ma angajez in alta parte decat pe un santier, iar acolo pe de-o parte nu as rezista fizic in locul lui, si pe de alta nici nu as vrea sa fiu in locul lui daca as avea de ales. Si din fericire pentru mine, aveam de ales. Am avut norocul asta, spre deosebire de el. Asa ca in mintea mea am decis imediat: „Ma duc la facultate.”

I-am zis ca am inteles si ca o sa dau pana la urma la facultate si mi-a zambit: „Acum hai sa-mi iei ceva de baut dom’ inginer.”

In saptamanile urmatoare nu l-am mai vazut pe Edy. Am vrut sa-i multumesc pentru discutie, sa-i spun ca m-a ajutat si ca pana la urma am intrat la Facultatea de Constructii. Stiam cam pe unde sta, l-am cautat, dar nu l-am gasit. Unii ziceau ca s-a mutat, altii nu-l cunosteau deloc. Brusc a aparut, brusc a disparut.

Dupa cativa ani, intr-o iarna, era noapte si ma intorceam acasa grabit si enervat ca ma apucase ninsoarea pe drum, cand m-am intalnit din nou cu Edy. Care erau sansele? I-am recunoscut fata chiar si acoperita de caciula groasa indesata pe cap. L-am oprit, s-a uitat la mine si parea ca nu ma recunoaste. I-am spus cine sunt si si-a amintit de mine imediat. I-am spus ca am intrat la facultate si acum sunt in ultimul an, si i-am MULTUMIT pentru discutia aceea care mie mi-a schimbat viata. L-am intrebat ce face si i-am povestit in doua cuvinte cum l-am cautat atunci ca as fi vrut sa vorbesc cu el dar nu l-am mai gasit. Mi-a spus ca s-a mutat la o matusa de-a lui in alta parte a orasului, ca lucreaza tot in constructii (de data asta ca muncitor calificat) si a terminat spunand: „As vrea sa lucrez pe santierul tau dupa ce termini facultatea!” I-am spus ca si eu, apoi m-a salutat si si-a continuat drumul.

Am vrut in acel moment sa-l ajut cumva, sa ma revansez fata de el pentru ajutorul pe care mi l-a dat poate fara sa stie. La un moment imi venise gandul stupid sa ma duc dupa el si sa-i dau lui toti banii pe care ii aveam prin buzunar in momentul ala (nu erau prea multi, ca doar eram si eu student), dar nu am putut. Ramasesem pironit in loc si ma uitam dupa el cum se pierde printre fulgii de zapada in noapte. Ceva din atitudinea lui nu ma lasa sa fac asta. Avea o demnitate cum nu am vazut la multi oameni si am stiut ca l-as fi jignit profund daca as fi vrut sa-i dau bani, iar acesta era ultimul lucru pe care as fi vrut sa-l fac. M-am gandit atunci sa ma intorc si sa-i mai zic ceva, dar mi se parea cam deplasat, asa ca mi-am vazut si eu de drum, gandindu-ma ca ma voi mai intalni cu el si alta data si ca de data aceea voi fi mai pregatit. Dar nu a fost asa.

Atunci a fost ultima data cand l-am vazut pe omul care m-a convins sa dau la facultate si care fara sa stie m-a ajutat sa iau o decizie buna pentru mine.

Poate ca as fi dat pana la urma la facultate si fara sa vorbesc cu el, nu stiu, dar ce stiu sigur este impactul vorbelor lui m-a determinat cu adevarat sa urmez acel drum. Ma gandesc acum la momentul acela la cat de incapatanat eram si imi dau seama ca daca mi-ar fi vorbit trei traineri de dezvoltare personala care sa-mi explice ei din carti, tot nu m-ar fi convins. Nici chiar argumentele logice sau cele moralizatoare ale alor mei cand ma vedeau lipsit de interes nu au contat prea mult in comparatie cu cuvintele baiatului ala. De ce? Pentru ca el a vorbit din inima si din experienta lui. Si pentru ca simt ca parca a fost trimis de Dumnezeu sa-mi spuna exact acel lucru care m-ar fi facut sa merg mai departe.

M-am intrebat de multe ori ce as fi facut daca nu mergeam la facultate. Probabil ca nu prea multe, apoi dupa ce ma dadeam cu capul de pragul de sus si ma loveam de greutatile vietii, m-as fi convins singur sa dau la facultate. Sau poate ca nu, habar nu am cum ar fi fost viata mea. Dar stiu ce a fost si ce este. Am facut o facultate, apoi pe cea de-a doua, am devenit inginer si am lucrat inclusiv pe santier. Mereu am respectat oamenii cu care am lucrat indiferent de studiile lor, spre deosebire de inginerii mai batrani sau de maistrii care ii priveau de sus fara sa se gandeasca ca in spatele salopetelor de lucru erau in primul rand oameni. Iar respectul oamenilor mei a fost cea mai frumoasa rasplata pentru mine. Nu am povestit nimanui cine m-a convins sa devin inginer, dar nu am uitat asta niciodată.

Din acea noapte nu l-am mai intalnit, dar mergand spre casa am stiut ca daca vreau sa fac ceva cu adevarat important, nu este nevoie sa ridic o cladire care sa reziste in timp, ci sa fac pentru altcineva ce a facut Edy pentru mine…

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

16 februarie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Divertisment, Lifestyle, Uncategorized

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Par lucruri mărunte la prima vedere, dar psihologii sunt de părere că anumite obişnuinţe formate într-un cuplu contribuie la starea de bine a ambilor parteneri şi consolidează o relaţie.
Care sunt ingredientele unei relaţii fericite şi de durată? Răspunsurile diferă de la caz la caz, dar există mici secrete care aduc echilibru şi armonie într-o relaţie, consideră psihiatrul american Mark Gluston, care oferă în cartea sa, „Just Listen: Discover the Secret to getting Through to Absolutely Anyone“, câteva exemple de obiceiuri care menţin fericirea într-un cuplu şi ajută la depăşirea unor probleme inevitabile.

Mergeţi la culcare împreună

Partenerii care se iubesc şi se respectă nu aleg să se retragă seara în dormitor la ore diferite. Încercaţi să nu renunţaţi la acest ritual, chiar dacă sunteţi împreună de ani de zile şi sunteţi tentaţi să nu mai acordaţi aceeaşi atenţie unor lucruri care vi se păreau extrem de importante la început. Viaţa sexuală este prima care are de suferit atunci când preferaţi să mai staţi două ore în faţa televizorului şi să adormiţi pe canapea. Fiţi siguri că şi atunci când veţi fi epuizaţi după o zi de muncă, simpla atingere a trupurilor va acţiona ca un afordisiac sau măcar vă veţi relaxa.

Cultivaţi interesele comune

După anii de pasiune nebună de la început, este normal să realizaţi că poate nu aveţi în comun atât de multe lucruri cum v-aţi imaginat. Dar nu subestimaţi importanţa activităţilor făcute în echipă. Nu contează dacă nu aveţi interese similare, încercaţi să descoperiţi ceva ce vă atrage pe amândoi şi găsiţi plăcerea de a face lucruri distractive împreună. Pe de altă parte, există cupluri în care interesele comune se traduc în dependenţa de celălalt, caz în care relaţia va avea de suferit mai devreme sau mai târziu. Este la fel de important să păstraţi o anumită doză de independenţă faţă de partener.

Mergeţi unul lângă celălalt şi ţineţi-vă de mână

Cuplurile fericite se observă de la distanţă. Partenerii se ţin de mână sau măcar nu o ia unul în faţa celuilalt atunci când merg pe stradă, o formă de respect care atârnă mai greu decât avem impresia în balanţa unei relaţii armonioase.

Concentraţi-vă pe aspectele pozitive

Dacă avem mereu tendinţa să căutăm greşelile pe care le face partenerul, cu siguranţă vom găsi atâtea defecte câte ne dorim să descoperim. Cuplurile fericite învaţă să se accepte aşa cum sunt şi să accentueze părţile pozitive ale relaţiei.

Rostiţi „Te iubesc!“ şi „Să ai o zi bună!“ în fiecare zi

Acestea sunt cuvinte care „cumpără“ toleranţă şi răbdare din partea partenerului, oricât de supărat ar fi dintr-un motiv sau altul. Nu este nevoie de gesturi mari de iubire, ci doar de aceste forme de salut care ar trebui să facă parte din vocabularul zilnic al fiecărui cuplu. Regula se aplică şi în ceea ce priveşte un zâmbet, o îmbrăţişare sau un sărut fugar.

„Noapte bună“ lasă „uşa“ deschisă pentru a doua zi

Chiar dacă v-aţi ciondănit şi vă întoarceţi spatele unul altuia după ce vă băgaţi în pat, nu uitaţi să spuneţi banalul „Noapte bună!“. Este un semnal că aţi lăsat uşa deschisă pentru rezolvarea oricăror probleme ar putea interveni.
Sursa: adevarul.ro

2 februarie 2015/de admin

Business, CARTI, DEZVOLTARE PERSONALA, Lifestyle, Marketing, Uncategorized

Carti care merita citite

Carti care merita citite

In randurile urmatoare, va prezint o lista cu carti de dezvoltare personala care va pot arata o directie de urmat si care va pot face acest drum mai usor.

Carti de Dezvoltare Personala

Dale Carnegie – Cum sa-ti faci prieteni si sa devii influent

Cea mai bună carte scrisă de Dale Carnegie, un bestseller de peste 15 milioane de examplare vândute. O carte mai utilă ca niciodată într-o societate care nu dezvoltă încredere ca valoare fundamentală în interacţiunile interumane.

Dale Carnegie – Cum sa vorbim in public

O carte despre care se vorbeşte mult prea puţin. Desigur, poate cărţile în care toţi vorbesc despre Steve Jobs sunt mai adaptate la zilele noastre, însă Dale Carnegie a scris multe chestii mai bune, dinainte să se nască mulţi dintre public speaker-ii noştri preferaţi de astăzi.

Christophe Andre, Francois Lelord – Cum sa te iubesti pe tine

Cei doi au mai scris cărţi împreună, care au scopul să rezolve anumite probleme fundamentale pe care noi le avem cu noi înşine sau cu cei din jurul nostru. Cartea are diverse chestionare care te ajută să te evaluezi şi prezintă şi nişte idei şi soluţii terapeutice ca să începi să te iubeşti mai mult pe tine însuţi.

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste

Este genul de carte pe care o reciteşti atunci când vrei să intri în stări de explorare a lucrurilor din jurul tău. Este o carte recomandată celor pasionaţi de explorarea spirituală a sinelui şi a lumii care îi înconjoară.

Eckhart Tolle – Puterea prezentului

Este o carte care vorbeşte despre felul în care vedem lumea noastră de zi cu zi, este o carte despre optică. Este o carte de explorare personală şi spirituală.

Marie Haddou – Cum sa-ti intaresti increderea in tine

O văd mai mult ca un ghid scris de o femeie psiholog către o femeie care vrea să îşi crească nivelul de încredere în sine.

Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Cu siguranţă avem în jurul nostru anumite persoane mai dificile, cu care însă suntem ori obligaţi să relaţionăm, ori este imperativ să facem asta pentru fac parte din cercul nostru familial sau de apropiaţi.

Florence Littauer – Personalitate Plus

Este o carte care se bazeză pe teoriile temperamentale: coleric, sangvinic, melancolic şi flegmatic. Este un instrument de cunoaştere personală şi sunt date şi nişte soluţii de cum ne putem explora personalitatea.

Peter Collett – Cartea gesturilor: Cum putem citi gandurile oamenilor din actiunile lor

Una dintre cele mai cunoscute cărţi despre body language. Cartea merge dincolo de doar nişte simple gesturi şi dă informaţii şi detalii din spatele anumitor gesturi aparent banale.

David Molden, Pat Hutchinson – NLP: Genial!

Este o carte de introducere în NLP plină de idei, exemple, strategii şi propuneri pe care le poţi implementa în viaţa de zi cu zi.

Paul McKenna – O viata noua in 7 zile

Este o carte despre schimbare scrisă de cel mai cunoscut şi bine vândut autor britanic de non-ficţiune. Cartea vorbeşte despre mai multe lucruri care ne frământă: sănătatea fizică, bani, emoţii şi altele. Ce este interesant este faptul că include şi un CD care are rolul de a uşura schimbarea promisă.

Tanya Byron – Educa-ti pozitiv copilul: ofera ce vrei sa primesti

O carte care vrea să îţi fie de ajutor în relaţia cu copilul tău. Este o carte care te introduce idee de atitudine pozitivă şi prezintă metode prin care poţi să induci această atitudine şi copilului tău.

Paz Torrabadella – Inteligenta emotionala la locul de munca

Locul de muncă este probabil locul unde este cel mai important să aplici inteligenţa emoţională, datorită conflictelor zilnice care pot apărea, a presiunii, a relaţiilor uşor instabile sau să zicem, neconsolidate.

Carti de Afaceri

Peter Drucker – Despre decizie si eficacitate

Dacă nu ai auzit de Peter Drucker, probabil cel mai influent scriitor de business al tuturor timpurilor, ar fi cazul să pui mâna pe această carte şi să o citeşti din scoarţă în scoarţă.

Cum se formeaza liderii ca Jack Welch

Jack Welch este unul dintre cei mai mediatizaţi şi populari lideri corporatişti ai tuturor timpurilor. Viziunea lui de “pe locul 1 sau 2 în orice piaţă pe care activăm” pe care a indus-o celor de la General Electric a reprezentat subiectul de discuţii între mulţi afacerişti şi gânditori de leadership.

Robert Yeung – Reguli de networking

O carte de introducere în networking. Eu zic că este în regulă ca şi carte basic despre networking.

Harry Beckwith – Ce-si doresc clienţii nostri

Este o carte destul de bună pentru afaceri, mai bună decât indică preţul, care mi-a fost recomandată de cel mai bun prieten al meu.

Brigitte Arms – Marketing Local

Un ghid basic de marketing la nivel local cu accent pus pe marketing-ul outdoor şi PR. Desigur cuprinde idei, exemple şi sfaturi de cum poţi să-ţi planifici marketing-ul.

Jim Collins – Excelenta in afaceri

Una dintre cele mai bine vândute cărţi de afaceri din toate timpurile, Excelenţa în afaceri reprezintă o carte care vorbeşte despre care sunt principiile pe care le urmează afacerile de succes. Cartea reprezintă efortul a 5 ani de studiu şi peste 1400 de companii analizate. Într-un final au rămas doar 11 care îndeplinesc criteriile excelenţei în afaceri.

Chip Bell – Manageri si mentori

Este o lectură simplă şi bună despre diferenţa dintre manager şi mentori, care intră în detaliu, vorbind despre care ar trebui să fie rolul unui mentor în relaţia cu persoana pe care o “mentorează”.

John Mullins – Testarea unei idei de afaceri

O idee de afaceri înainte de a fi lansată, ea trebuie să fie testată, pentru a putea împiedica un eventual eşec usturător şi răsunător, dar şi pentru a se asigura că anumite lucruri pe care le-ai planificat să funcţioneze la parametrii potriviţi. Este o carte potrivită pentru introducerea în antreprenoriat.

Zig Ziglar – Curs de vanzari

Zig Ziglar, unul dintre cei mai cunoscuţi autori de literatură motivaţională, de succes şi de vânzări, ne oferă unul dintre cele mai de bază, dar utile cursuri pe vânzări. Zig Ziglar, ca şi filosofie, merge pe aceeaşi idee ca şi Dale Carnegie: “Dacă vrei să ai succes în afaceri, trebuie să îi ajuţi pe celalţi să obţină ceea ce-şi doresc”.

Robert Kiyosaki – Tata Bogat, Tata sarac

Cea mai bună carte scrisă de Robert Kiyosaki, în care vorbeşte despre 2 părinţi care văd banii dintr-o perspectivă diferită. Este o carte ideală pentru cei care nu au participat la niciun fel de seminar de educaţie financiară.

Ken Blanchard, Spencer Johnshon – Manager la minut

O carte despre cum să obţii mai repede ce vrei de la oamenii din echipa ta.

Max Lansberg – Leadership

Este una dintre cele mai simpatice şi practice cărţi de leadership pe care le-am citit până acum.

Stephen Kohn, Vincent O’Connel – 6 Obiceiuri ale celor mai eficienti manageri

Este o carte care prezintă concluziile unor studii şi experienţe personale despre cum trebuie să fii ca şî manager. Lectură de bază, cu exemple practice.

Spencer Johnson – Cine mi-a luat caşcavalul

Printre cele mai celebre lecturi motivaţionale. Eu o consider o lectură simpatică şi utilă pentru cei care au nevoie cel mai mult de motivaţie şi entuziasm: oamenii de afaceri sau cei din câmpul muncii în general.

Stefan Murgeanu – Concediaza-ti seful!

Printre singurele cărţi scrise de autor român, pe care o şi recomand altora. Este un ghid potrivit pentru cei care vor să îşi schimbe cariera, cât şi un ghid pentru cei care încep acum.

Napoleon Hill – De la idee la bani

O carte genială, cu nişte principii solide de reuşită în viaţă şi în afaceri. Carte vândută în peste 20 de milioane de exemplare.

Bill Bishop – Cum sa vinzi un homar

O carte excelentă pentru cei care vor să fie introduşi domeniului de marketing şi care vor să înveţe câteva lucruri interesante despre oameni. Cred că este prima carte despre marketing şi vânzări pe care am citit-o.

Jay Conrad Levinson – Marketing fara costuri

Jay Conrad Levinson este probabil eroul IMM-urilor din SUA datorită ideii de guerilla marketing, care pune accentul pe efortul depus şi isteţimea aplicării armelor de marketing şi nu pe bugetul de marketing. Practic le-a zis, “bă băieţi şi voi puteţi să faceţi bani destui, dacă vă puneţi mintea la contribuţie şi vă concentraţi pe ceea ce trebuie”.

Bineinteles ca acestea sunt doar cateva propuneri, pe care le puteti accepta sau nu, literatura de specialitate fiind extrem de vasta.

Lista de mai sus am gasit-o pe site-ul 1cartepesaptamana.ro si am vrut sa v-o impartasesc si voua deoarece reprezinta cateva alegeri foarte bune pentru o lectura motivationala. Aceste carti precum si multe altele, le puteti comanda online pe siteul elefant.ro.

Succes si spor la citit!

25 ianuarie 2015/de admin

Dudul – prietenul sanatatii tale

Magia nasterii si a vietii

Rusaliile – traditii si superstitii

VREI SA CASTIGI BANI SUPLIMENTARI?

INSCRIE-TE CA PARTENER AFILIAT KARANNA SI CASTIGA BANI DIN PROMOVAREA ONLINE A PRODUSELOR SI SERVICIILOR NOASTRE!

Psihologia Poporului Roman

Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Carti de Dezvoltare Personala

Dale Carnegie – Cum sa-ti faci prieteni si sa devii influent

Dale Carnegie – Cum sa vorbim in public

Christophe Andre, Francois Lelord – Cum sa te iubesti pe tine

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste

Eckhart Tolle – Puterea prezentului

Marie Haddou – Cum sa-ti intaresti increderea in tine

Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Florence Littauer – Personalitate Plus

Peter Collett – Cartea gesturilor: Cum putem citi gandurile oamenilor din actiunile lor

David Molden, Pat Hutchinson – NLP: Genial!

Paul McKenna – O viata noua in 7 zile

Tanya Byron – Educa-ti pozitiv copilul: ofera ce vrei sa primesti

Paz Torrabadella – Inteligenta emotionala la locul de munca

Carti de Afaceri

Peter Drucker – Despre decizie si eficacitate

Cum se formeaza liderii ca Jack Welch

Robert Yeung – Reguli de networking

Harry Beckwith – Ce-si doresc clienţii nostri

Brigitte Arms – Marketing Local

Jim Collins – Excelenta in afaceri

Chip Bell – Manageri si mentori

John Mullins – Testarea unei idei de afaceri

Zig Ziglar – Curs de vanzari

Robert Kiyosaki – Tata Bogat, Tata sarac

Ken Blanchard, Spencer Johnshon – Manager la minut

Max Lansberg – Leadership

Stephen Kohn, Vincent O’Connel – 6 Obiceiuri ale celor mai eficienti manageri

Spencer Johnson – Cine mi-a luat caşcavalul

Stefan Murgeanu – Concediaza-ti seful!

Napoleon Hill – De la idee la bani

Bill Bishop – Cum sa vinzi un homar

Jay Conrad Levinson – Marketing fara costuri

Pagina Facebook

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER