|

Articole

Dezvoltare spirituala, Divertisment, MISTERE, Uncategorized

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Ceahlăul se numără printre cele mai misterioase masive muntoase din România. În primele ore ale dimineţii, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, nişte jocuri de lumini.

În trecut, se spunea despre acest masiv muntos că ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, mulţi susţin că Ceahlăul ar fi străbătut de cea mai puternică axă energetică existentă pe Terra.

Sătenii care îşi duc traiul de zi cu zi în aşezările de la poalele muntelui declară că au fost martorii unor apariţii misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, găsesc pe păşunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care susţin că ar fi opera unor fiinţe supranaturale sau a unor fiinţe venite de pe alte planete.

Deşi nu se numără printre cele mai înalte vârfuri muntoase din România, Ceahlăul are o amplasare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare şi, în anumite zile, cu luminozitate şi vizibilitate foarte bună, el poate fi zărit chiar de la malul Mării Negre. De asemenea, în fiecare an, în zona Ceahlăului au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate.

La răsăritul soarelui, în prima decadă a lunii august, o hologramă naturală uriaşă, în formă de piramidă perfectă, denumită de localnici „Umbra Piramidei”, este formată timp de o oră şi jumătate de vârfurile Piatra Ciobanului şi Toaca.

Tot la răsărit şi în aceeaşi perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apariţia unui stâlp înalt, format dintr-o lumină foarte intensă şi stranie, mărginit în laturi de două benzi întunecate.

Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălţimea spaţiului ceresc. Explicaţia – neconfirmată – oferită acestor două fenomene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi amplasat exact pe una din axele energetice ale planetei.

Sursa: antena3.ro

16 ianuarie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, DOCUMENTARE, Interviuri, MISTERE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

Edgar Mitchell, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, fiind al saselea om care a pasit pe Luna. Viziunile sale despre omenire nu sunt deloc optimiste, spunand ca specia umana nu isi va atinge obiectivul dorit daca nu isi schimba actualul mod gandire.

Edgar Mitchell, impreuna cu Alan Shepard si Stuart Roosa, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, care a decolat de la Cape Kennedy pe 31 ianuarie 1971 si a aterizat în Pacificul de Sud pe 9 februarie 1971.

Azi, Mitchell, trecut bine de 80 de ani, a ramas ultimul membru in viata, al echipajului. Ceea ce este un lucru bun pentru omenire, deoarece in anii post-Apollo el si-a dedicat viata unei calatorii mult mai complexe. In iunie 2011, Edgar Mitchell a devenit cea de-a saptea persoana acceptata in prestigioasa Societate Leonardo da Vinci pentru studiul gandirii, in timpul unei ceremonii desfasurate la Universitatea de Tehnologie Avansata din Tempe, Arizona. Din aceasta societate mai fac parte fizicianul Dr. Michio Kaku, futuristul tehnolog Ray Kurzweil, psihologul Dr. Edward de Bono, Dr. Fritjof Capra, autorul unei carti despre taoism si fizica, Dr. Lynn Margulis, un exponent al teoriei Gaia si Dr. Margaret J. Wheatley, care investigheaza viteza schimbarilor in societatea noastra.

Motivul alegerii lui Edgar Mitchell nu este doar faptul ca este posesor al unui doctorat in aeronautica si astronautica la MIT sau ca a fondat, dupa ce a parasit NASA in 1972, Institutul de Stiinte Noetice si, mai recent, Institutul Quantrek, orientat spre exploatarea energiei de punct zero. Cel mai semnificativ, Mitchell a dezvoltat o noua cosmologie si a propus principii pentru a ne schimba modul in care ne vedem in raport cu realitatea din jurul nostru.

Scopul lui Edgar Mitchell este sa corecteze ceea ce el considera a fi un defect, indus in secolul al 17-lea, care a plasat gandirea stiintifica occidentala intr-o cutie materialista, oprind-o astfel sa inteleaga mai complet legile Universului. Edgar Mitchell este convins ca cele mai stralucite minti ale civilizatiei noastre nu gandesc cuprinzator. Cat timp va fi asa, omenirea, ca specie, nu va merge spre telul catre care ne indruma evolutia.

Un pact faustian

O serie de fenomene umane fundamentale observabile, intre care si constiinta, au fost ocolite de catre „marea stiinta”, neavand nici azi o descriere stiintifica riguroasa. Acest lucru s-a intamplat nu din cauza dovezilor insuficiente privind existenta fenomenului, ci mai degraba din lipsa unor constructii teoretice care ar putea-o incadra in paradigmele dominante ale stiintei actuale. Cosmologia lui Edgar Mitchell, pe care el o numeste „modelul diadic al constiintei”, are drept una dintre componentele-cheie conceptul de „holograma cuantica”, propus in 1992 de catre matematicianul german Dr. Walter Schempp.

Holograma cuantica – scria Edgar Mitchell – este primul fenomen energetic care leaga direct toata materia aflata la scara macro cu lumea cuantica. In cea mai mare parte a secolului trecut, non-localizarea cuantica a fost considerata un artefact suparator al interactiunii particulelor, fara insa vreo influenta asupra lumii la scara macro. Nu s-a considerat ca informatiile non-locale ar putea avea vreo utilizare. Acum este clar ca, in circumstante potrivite, aceasta informatie cuantica este si disponibila, si utilizabila.

Potrivit lui Mitchell, in secolul al 17-lea, in civilizatia europeana occidentala a avut loc o sciziune a gandirii intre stiinta si biserica. Pana atunci religia a fost principiul de organizare fundamentala a societatii. Intelectualii care ar fi sustinut idei in contradictie cu doctrina religioasa ar fi fost supusi persecutiilor. Cand Galileo a folosit telescopul sau pentru a obtine dovezi de observatie care sprijineau teza heliocentrica a lui Copernic, nu numai ca oficialii bisericii au refuzat sa se uite prin telescop la aceste dovezi, dar l-au si condamnat pentru erezie. In aceste imprejurari, solutia oamenilor de stiinta a fost un pact faustian cu biserica. O linie de demarcatie filosofica lasa constiinta exclusiv la religie, in schimb stiinta obtinea libertatea de a investiga orice altceva. Stiinta a capatat astfel acces la chimie, fizica, matematica, geologie, biologie si la alte discipline care au modelat civilizatia tehnologica occidentala. Bisericii ii ramaneau spiritul, minunile, rugaciunea si prezenta nevazuta care supravegheaza totul.

Aceasta politica de demarcatie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de „dualitate carteziana”, postula ca mintea si materia nu interactioneaza si, prin urmare, ar putea fi luate in considerare separat. A fost un reductionism fatal, care a pus stavila unei intelegeri holistice a realitatii timp de secole. De peste 400 de ani, constiinta, un aspect fundamental al Universului, a ramas astfel intangibil, in afara limitelor marii stiinte. Pro-blema este deci ca realitatea, in intregul sau, nu poate fi inteleasa in mod stiintific, pana cand nu este luata in considerare si constiinta, or, daca esti un om de stiinta, nu ai voie sa iei in considerare constiinta.

Datorita separarii bisericii de stiinta de-a lungul granitei dintre spirit si materie, fenomene observabile „normale”, care deriva in mod rezonabil dintr-un model holografic cuantic, au fost in mod eronat etichetate drept „paranormale”. Iar stigmatul implicit, asociat cu tot ce e „paranormal”, a descurajat mintile stiintifice sa investigheze o multime semnificativa de fenomene din realitate. Distinctia dintre minte si materie a durat pana in secolul al XX-lea, atunci cand a aparut mecanica cuantica. Dar chiar si atunci, marea stiinta a continuat sa se agate de ideea de dualitate carteziana. Constiinta ramanea inca exclusa in cea mai mare parte din abordarile stiintifice serioase. In acest context, ceea ce cauta Edgar Mitchell s-ar putea numi reunificarea spiritului cu materia.

Natura interdisciplinara a investigatiilor lui Mitchell si ale echipei sale o face vulnerabila la atacurile unor sceptici, care ar putea considera ideile sale ca absurde. La fel ca un orb care incearca sa descrie un elefant doar pipaindu-i un picior, multi nu au o intelegere suficient de larga pentru a cuprinde acea intreaga complexitate pe care Mitchell se straduieste sa o puna cap la cap.

Weili Lou PhD, un membru al echipei stiintifice din Institutul Quantrek, scria intr-o lucrare: „Constiinta intrinseca, pe care o avem noi toti, este un fenomen universal in randul tuturor fiintelor vii. Ea este starea de baza a experientelor noastre constiente, fiind atemporala si ireductibila. Reductionismul nu poate fi aplicat la studiul constiintei intrinseci, ceea ce reprezinta o provocare la adresa actualelor «teorii despre tot» in care constiinta este ignorata”.

Informatia, radacina perceptiilor

Modelul diadic al lui Mitchell presupune ca orice experienta umana, inclusiv experienta mistica, are o baza informationala valida, deci ca informatia (configuratii de energie, conform lui) este radacina tuturor perceptiilor. El accep-ta ca toate stiintele, de la mecanica cuantica la paleontologie, au produs corpuri valide de informatii. Dar in modelul diadic, stiinta si experienta religioasa sunt doar doua moduri diferite de a cunoaste, care utilizeaza functii diferite ale creierului si sunt „cuplate diadic”.

Jurnalistul Larry D. Lowe argumenta intr-un articol din 2012 ca activitatea lui Mitchell ar putea avea o relevanta in intelegerea fenomenului OZN, cel putin pe doua cai. Una dintre ele este perspectiva ispititoare ca intelegerea modului in care constiinta interactioneaza cu fizica clasica si cuantica sa conduca la o explicatie a comportamentului fantastic si incredibil raportat in unele observatii OZN. Evolutiile recente sugereaza faptul ca electromagnetismul ar putea juca un rol in manifestarea fenomenului, dincolo de ideea ca sistemele de propulsie si de control ar putea sa se bazeze pe o interactiune inca nedescoperita dintre electromagnetism si gravitatie.

O alta conexiune, mai pragmatica, este ca Edgar Mitchell face parte dintr-o populatie in crestere: persoane inteligente, care au citit literatura de specialitate valabila, au trecut-o prin propria gandire si au ajuns la concluzia ca omenirea se confrunta cu un fenomen enigmatic care – ilustrand spusele lui Arthur C. Clarke – reprezinta o constiinta atat de avansata incat, de multe ori, manifestarile sale sunt „imposibil de distins de magie”. Actiunile observate si raportate ale acestei constiinte superioare sunt adesea respinse de oamenii de stiinta prea limitati de principiile stabilite la inceputul „veacului ratiunii” si prea increzatori in priceperile lor intelectuale pentru a recunoaste implicatiile dovezilor pe care fie nu vor sa le ia in considerare, fie nu le pot rationaliza.

Exista indicii ca o gama larga de constiinte cosmice interactioneaza cu umanitatea, prin variate metode si din diverse motive. Interactiunea se face intr-un mod ascuns si enigmatic si, prin urmare, este usor de negat de cei multi, care nu se obosesc sa se uite prea atent la dovezile existente. Civilizatia tehnologica occidentala, sau cel putin institutiile sale politice, mass-media, academice, stiintifice si militare sunt multumite sa ignore sau sa nege aceste fapte, desi ele sunt parte din viata noastra de zi cu zi.

Cu prilejul acceptarii sale in Societatea Leonardo da Vinci, Dr. Mitchell a declarat inca odata ca el crede ca in vastul Univers exista o inteligenta avansata si ea interactioneaza deja cu umanitatea. Anumite persoane din guvernul si industria SUA sunt constiente de acest lucru, a spus el, dar nu dezvaluie marelui public ceea ce stiu, controland mass-media si refuzand constant sa discute sau sa admita situatia. Motivele sunt diverse si unele dintre ele nu sunt foarte simple.

Sursa: DAN D. FARCAS (revistamagazin.ro)

12 ianuarie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, Divertisment, EVOLUTIE SPIRITUALA, MISTERE, Uncategorized

Oameni cu puteri supranaturale

Oameni cu puteri supranaturale

OMUL PLUTĂ

Pe 13 august 1931, în America a murit Omul Plută. Angelo Faticoni avea 71 de ani și putea să plutească 15 ore, cu greutăți legate de picioare, de peste zece kilograme. Putea dormi în apă, putea să se rostogolească în apă, fără să aibă probleme. Odată a fost cusut într-un sac cu o ghiulea de 10 kilograme. A ieșit la suprafața apei, unde a rămas în picioare peste 10 ore. Medicii au făcut investigații medicale, crezând că această capacitate a sa se datorează faptului că organele sale interne sunt deosebite de cele normale. Acest lucru nu s-a confirmat și misterul dăinuie și astăzi.

PREDICȚIILE LUI SWEDENBORG

Swedenborg, om de știință și filosof, în timp ce se afla în vizită la un prieten, în alt oraș , îi spune acestuia că în orașul său de domiciliu a izbucnit un incendiu și că în acel moment arde tocmai casa unui prieten. Menționăm faptul că în secolul al XVIII lea nu existau mijloace de transmitere a comunicațiilor foarte rapid, iar între cele două orașe era o distanță de 500 kilometri.

O altă întâmplare cel puțin la fel de ciudată este cea legată de faptul că Swedenberg a scris o scrisoare unei personalități a vremii, un important om al bisericii. În scrisoare acesta îi spunea că știe că-și dorește să-l cunoască și i-a făcut o invitație la reședința sa.

Înaltul prelat a rămas surprins că acesta cunoștea această dorință secretă a sa, de a-l întâlni, povestind acest lucru unui grup de prieteni.

Prelatul îi răspunde că peste 6 luni, va fi în țară ca să se poată întâlni cu el. Swedenborg îi răspunde că peste o lună, pe 29, va muri. Lucru care s-a și întâmplat.

POLGAR, OMUL CARE CITEȘTE GÂNDURILE

În 1917, la sfârșitul primului Război Mondial, doctorul Polgar a fost însărcinat să interogheze niște militari luați prizonieri. În timpul războiului, acest medic maghiar fusese victima unui accident în care un obuz la accidentat grav. A fost inconștient un timp iar când și-a revenit a constatat că poate citi gândurile altor persoane. El a fost racolat de către serviciile secrete germane. Ulterior a plecat în America.

A fost elev al lui Freud și executa toate comenzile pe care Freud i le dădea, prin intermediul gândurilor. Specialiștii americani au declarat că și scepticii trebuie să fie de acord că există posibilitatea de a fi transferate gândurile.

TAINA APELOR DEȘERTULUI

În 1917, trupele engleze atacă pe turci, în apropierea Ierusalimului. Armata se confrunta cu o problemă foarte grea, lipsa apei. Un ofițer a solicitat unui militar australian Kelly, care se lăudase că poate descoperi ușor apă, să-i ajute. Acesta a privit întinderea deșertului și a localizat un loc, unde s-a săpat și a fost descoperită apă. Astfel englezii au putut cucerii Ierusalimul.

TESTE TELEPATICE LA UNIVERSITATEA DIN CALIFORNIA

Luther Burbank, horticultor din SUA, California avea mama bolnavă și prin telepatie o chema acasă pe sora sa, ori de câte ori era nevoie. Și el și sora sa aveau această capacitate de a comunica telepatic.

EXPERIMENTUL LUI EDISON

În 1915, Edison a făcut un test prin care a măsurat capacitatea de clarvăzător al unui renumit ghicitor al vremii. Edison a fost dus într-o încăpere îndepărtată față de cea în care se afla ghicitorul și i-a scris acestuia o întrebare. La câteva secunde, ghicitorul i-a răspuns foarte corect la întrebarea adresată. Edison care era un sceptic în ceea ce privește citirea gândurilor, nu a putut explica acest fenomen și a spus că este exclusă ideea de coincidență.

MESSING, CLARVĂZĂTORUL COMUNIȘTILOR

De origine polonez, Messing a impresionat întreaga lume prin previziunile sale foarte corecte. A trăit în Germania o perioadă. Acolo l-a întâlnit pe Hitler. L-a avertizat să nu înainteze înspre frontul de est, pentru că va pierde războiul și va muri. Hitler nu l-a ascultat, mai mult, a pus un premiu de 200000 de mărci pe capul său. S-a refugiat în Rusia, unde a devenit un apropiat al lui Stalin, acesta folosindu-i toate capacitățile paranormale, pentru a câștiga războiul.

Messing a declarat că gândurile celorlalți deveneau imagini pentru el. Tot el spunea că îi era mai ușor să ghicească gândurile celor cu o inteligență medie și nu pe cele ale supradotaților. Medicii au observat că o parte a capului genera o căldură neobișnuită. Nu au putut explica științific acest lucru.

BĂIATUL CARE CITEȘTE CĂRȚILE FĂRĂ SĂ LE DESCHIDĂ

În 1936, 150 de fizicieni s-au adunat pentru a testa un băiat de 12 ani. Acesta a fost legat la ochi și a reprodus pagini întregi din cărți luate aleatoriu din rafturi, de către fizicieni.

Sursa: efemeride.ro

31 decembrie 2014/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, Divertisment, ISTORIE, MISTERE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized

Triunghiul Bermudelor

triunghiul bermudelor

Bermudele, sau Triunghiul Diavolului este o zonă din Oceanul Atlantic, în sud-estul Statelor Unite, o zonă asociată cu misterioasele dispariții ale navelor – percepția populară este aceea că nenumărate vapoare și avioane și-au găsit inexplicabil sfârșitul. Triunghiul se întinde de la insula Bermuda până la Miami și mai apoi Puerto Rico și se spune că ascunde un secret supranatural. După ce s-au semnalat câteva dispariții mai importante mass-media a transformat zona într-un fel de mit al lumii moderne. Chiar și termenul de „Triunghiul Bermudelor” a fost lansat într-o revistă SF. Este oare adevărat că oceanul dispune în acea zonă de puteri necunoscute care influențează în rău destinul marinarilor și al aviatorilor, sau acest mister doar rodul imaginației?

Cea mai faimoasă dispariție în triunghi este aceea a Zborului 19, din ziua de 5 decembrie 1945. Un escadron alcătuit din cinci aparate de zbor – bombardiere torpiloare Avenger, a plecat de pe baza Lauderdale, Florida, pentru a efectua o misiune de rutină deasupra insulei Bimini. În total zburau 14 oameni, toţi studenţi, în afara comandantului, locotenentul Charles Taylor. După aproximativ o oră şi jumătate de la începerea misiunii operatorii radio au receptat un mesaj din partea comandantului Taylor care spunea că, deşi nu-i funcţionează radarul, este convins că se află deasupra localităţii Florida Keys. A fost sfătuit să vireze spre nord, aşa încât să ajungă din nou deasupra continentului. În realitate el era deasupra insulelor Bahamas, iar încercarea lui de a se îndrepta spre nord-nord-est l-a îndepărtat şi mai mult de continent. O furtună puternică a provocat defecţiuni severe la sistemul de comunicare al aparatului în care se afla locotenentului, care se pare că a fost nevoit să cedeze conducerea escadronului unui alt pilot.

Contactul radio cu escadronul s-a întrerupt şi imediat a fost trimis un avion de căutare care să-i ghideze pentru a-i putea readuce acasă. Dintre cele trei aparate trimise să salveze şi să recupereze Zborul 19, unuia i s-a defectat sistemul de comunicare din cauza gheţii depusă pe antenă, unul pur şi simplu nu a avut noroc să-i găsească, iar cel de al treilea a se pare că a explodat la scurt timp după decolare. Escadronul 19 nu a mai fost niciodată recuperat. Se presupune că s-au prăbusit în apele învolburate ale oceanului după ce li s-a consumat tot combustibilul, după care, având în vedere că aparatele erau destul de grele, s-au scufundat imediat. Iniţial, în rapoartele Marinei Statelor Unite dezastrul a fost provocat de confuzia comandantului, însă în urma apelului familiei locotenentului Charles Taylor concluzia a fost schimbată, verdictul final fiind acela de „cauze necunoscute”. Zborul 19 nu este singura dispariţie semnificativă. Nava rusească Cyclops si nava comercială Sulphur Queen au dispărut si ele fără urmă în apele din Triunghiul Bermudelor.

Legenda Zborului 19 a stat la baza filmului lui Steven Spilberg „Close Encounters of the Third Kind” (Întâlnire de gradul trei). Într-adevăr, unele teorii acreditează ideea că în apele din zona Bermudelor se află o navă spaţială extraterestră, care este cauza acestor dispariţii. De asemenea, au mai fost luate în considerare si alte idei fanteziste potrivit cărora în acea zonă ar exista tehnologia extrem de avanstă și necunoscută a atlanţilor, sau că ar fi vorba de o creatură marină demonică. Unii autori au afirmat că este posibil ca acea zonă în formă de triunghi să fie o poartă către o altă dimensiune. Misterioasele dispariţii au mai fost puse si pe seama unor fenomene ciudate pentru o zonă oceanografică, cum ar fi un imens nor de metan care îşi avea originea într-o pungă de pe fundul oceanului.

În realitate, zona are o calitate care poate explica aceste dispariţii. Spre deosebire de oricare altă parte a lumii – separat de Triunghiul Dragonului aflat în apropierea Japoniei – aici, radarele se dereglează si nu mai indică Nordul magnetic. Acesta poate fi factorul care contribuie la legenda Triunghiului. Paza de coastă a Marinei SUA este însă de părere că dispariţiile sunt provocate de un amestec de cauze naturale si greseli umane. În această zonă există un trafic intens, atât pe apă, cât și aerian, la care participă mulţi amatori de senzaţii tari. Curenţii foarte puternici, precum și condiţiile meteo extrem de imprevizibile pot contribui la avarierea ambarcaţiunilor, fie ele mai mari sau mai mici, favorizînd îndepărtarea urmelor de îndată ce acestea au fost distruse.

Totodată este interesant de remarcat faptul că paza de coastă nu consideră că zona care are probleme deosebite în ceea ce priveste incidentele si accidentele. Un cercetător care a examinat toate dispariţiile survenite în zonă a ajuns la concluzia că zvonurile si înfloriturile au denaturat realitatea, îngreunând înţelegerea adevăratelor cauze din spatele evenimentelor. De asemenea, companiile de asigurări, cum este Lloyd din Londra, au dovezi care atestă faptul că zona numită Triunghiul Bermudelor nu este mai periculoasă decât oricare altă cale maritimă din alt colţ al palnetei. Cu toate acestea, mitul Triunghiului Bermudelor a pătruns atât de adânc în conștiința publică încât cu siguranță va dăinui veșnic, atâta vreme cât autorii de literatură SF îl folosesc drept sursă de inspirație pentru tot felul de întâmplări misterioase.

Sursa: ziare.com

23 decembrie 2014/de admin

MISTERE, Uncategorized

Cele mai misterioase şi inexplicabile locuri de pe planeta noastră

Trăim pe o planetă minusculă care plutește printre trilioane de stele, și totuși, chiar și în era minunilor, realizăm cât de puține lucruri cunoaștem și le putem explica despre Pământ. Pe Pământ există multe locuri stranii . Vă prezentăm câteva dintre ele.

Dealul Crucilor

Un deal din Lituania are peste 50000 de cruci de forme și dimensiuni diferite, deși acolo nu este un cimitir. Există o legendă conform căreia cel care pune o cruce va avea noroc. Nu se știe de când datează acest obicei și ce origini are.

Orașul fantomă îngropat în nisip

Kolmanskop este un oraș din sudul Namibiei, construit chiar în mijlocul deșertului. Cu mult timp în urmă, în acea zonă s-au descoperit rezerve de diamante. Oamenii au migrat către această zonă, construind case, scoli. În anii 50, orașul a fost părăsit din cauza faptului că diamantele se găseau tot mai greu. În prezent, dunele au pus stăpânire pe acest oraș. Peisajul este dezolant.

Gropile inexplicabile din pădure

Începând cu anii 80, în unele păduri din Rusia, oamenii au început să descopere gropi, foarte adânci, în locuri în care nu are cum să pătrundă niciun mijloc de transport care să aducă echipament necesar care să sape. Nimeni nu-și explică cum au apărut și la ce folosesc. Gropile par că nu au fund.

Gura Iadului

În 1962, în Centralia, Pennsylvania, un incendiu de mică amploare a migrat către un filon de cărbune antracit, aflat sub oraș. Flăcările de la suprafață au fost stinse, însă în subteran cărbunele a ars în continuare, astfel încât în 1984, incendiul a scăpat complet de sub control și orașul a trebui să fie evacuat. Astăzi, Centralia este un oraș abandonat și fantomatic. În subteran, cărbunele continuă să ardă.

Poarta spre iad

În Uzbekistan, lângă orașul Darvaz, acum 35 de ani, geologii au făcut forări pentru a descoperi noi filoane de gaz. La un moment dat, au descoperit o cavernă, dat nimeni nu a avut curajul să se apropie de ea, pentru că s-a umplut cu gaz.

Geologii au luat decizia să-i dea foc, astfel încât niciun gaz otrăvitor să nu iasă la suprafață și să se răspândească în atmosferă. Nu se știe câte tone de gaz au ars în 35 de ani, deoarece focul arde continuu iar sursa pare inepuizabilă.

Eaglehawk Neck Tasmania

Situată în sudul Tasmaniei, limba de pământ care unește două insule, este celebră din două motive.

În primul rând este exemplul unui fenomen geologic extrem de rar, acela al aspectului de dale pe care îl capătă solul în urma eroziunii și a fragmentării rocilor sub acțiunea plăcilor tectonice. Practic, solul arată ca și cum ar fi format din sute de dale cu forme geometrice perfecte, asemenea pavajului artificial. Un alt motiv este faptul că aici a fost o celebră închisoare care era păzită de câini uriași, înfometați pentru a deveni cât mai violenți. Această zonă era singura posibilitate pe care prizonierii britanici o aveau ca să ajungă în libertate. În plus, oceanul era infestat cu rechini. În istoria închisorii, doar trei prizonieri au reușit să evadeze.

Deșertul Alb – Sahara

Oaza Farafra este una dintre cele mai mici și mai izolate așezări din Egipt. Cu milioane de ani în urmă, când deșertul era acoperit de ape, numeroase depozite de cretă s-au format pe fundul oceanului. Odată cu retragerea apelor, vântul a modelat aceste formațiuni calcaroase, dându-le forme impresionante.

The Big Hole

Este cea mai mare groapă artificială din lume, creată de către căutătorii de diamante. Din această groapă au fost scoase peste 3000 de kilograme de diamante. Uriașa mină verticală, cu o suprafață de 17 hectare, a fost închisă și inundată. Adâncimea apei este de 40 de metri.

Lacul Ucigaș – Camerun

Nyos pe numele său adevărat și-a câștigat acest trist nume, după ce în 1986, un nor uriaș s-a ridicat în urma unui cutremur și a omorât 1700 de persoane și toate animalele, care se aflau în apropierea lacului. Norul avea o lungime de 100 de metri și a plutit deasupra lacului două zile. După acest incident, apele lacului au devenit negre și toată vegetația din zonă este pârjolită. Se estimează că lacul ar fi degajat 1,7 milioane de tone de dioxid de carbon.

Sursa: efemeride.ro

19 decembrie 2014/de admin

MISTERE, ORION, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

Planeta X sau Nibiru?

Planeta X sau Nibiru?

Planeta X sau Nibiru?

Şefii de stat din lume ştiu încă din 2003 de existenţa planetei X, secret dezvăluit de George Bush! Isteria “Nibiru din 2012″ a fost o manipulare grosolană! Planeta X va produce dezastre Pământului în anii următori!

.
În mai 2003, şefii de stat din întreaga lume au fost invitaţi de către preşedintele George Bush pentru a discuta, chipurile, despre războiul din Iraq. Mulţi şefi de stat au ieşit însă cu chipurile răvăşite de la acea întâlnire. Ceea ce înseamnă că acolo s-a discutat altceva… un aspect devastator pentru întreaga omenire. Există indicii că acolo preşedintele american le-a spus o informaţie strict secretă, care trebuia să rămână doar pentru elite: şi anume că în interiorul sistemului nostru solar se află o planetă necunoscută, masivă, descoperită cu 10 ani înainte, şi care va provoca daune Pământului, dar pericolul cel mai mare ar fi acela ca publicul să ştie acest lucru, creându-se o panică de nedescris. Prin urmare, toţi din conducerea lumii (fără excepţie) trebuie să-şi ţină gura închisă.

Articol: Planeta X sau Nibiru?

.
Tot atunci, în 2003, s-a pregătit cea mai mare manipulare din istoria omenirii: s-a creat o poveste cu anul 2012, calendarul mayaş şi planeta Nibiru. Această poveste a fost extrem de promovată de mass-media şi televiziuni, dar nu în mod serios, ci ca un fel de “ciudăţenie” sau “can-can”. Din păcate, site-urile de conspiraţii (printre care şi eu, trebuie să recunosc… cel puţin la început) au căzut în capcană şi a început să vorbească serios că în anul 2012 se va apropia de noi planeta Nibiru, care va produce dezastre uluitoare pe Pământ. Bineînţeles că în decembrie 2012 nu s-a produs nimic, şi atunci multă lume şi-a dat seama că totul este doar o farsă, o manipulare.

.
Însă, planeta X, planeta necunoscută, chiar există, iar acum, oricine ar vorbi de ea ca despre un lucru adevărat va fi luat în derâdere. Despre ea a vorbit chiar cotidianul “Washington Post” în 1983, probabil că dintr-o greşeală, căci ştirea n-ar fi trebuit să ajungă niciodată în mass-media. Reproduc încă o dată ştirea de atunci, despre care am scris în ianuarie 2010:

.
Un corp ceresc mare, la fel de mare ca şi planeta-gigant Jupiter şi destul de aproape de Pământ, ce ar face parte din sistemul nostru solar, a fost descoperit în direcţia constelaţiei Orion, de către un telescop astronomic în infraroşu montat pe un satelit aparţinând SUA (IRAS).

.
Obiectul este unul misterios, astronomii neştiind dacă este vorba de o planetă, de o cometă gigantă, de o “protostea” care n-a reuşit să devină o stea, de o galaxie aflată în formare sau de de o galaxie învăluită în praf, astfel încât lumina nu poate să treacă dincolo de ea.

.
“Tot ce vă pot spune este că nu ştiu ce reprezintă”, a declarat Dr. Gerry Neugenbauer, astronomul-şef al Laboratorului California’s Jet Propulsion şi directorul Institutului Californian de Tehnologie.

Articol: Planeta X sau Nibiru?

.
Cea mai fascinantă explicaţie al obiectului ceresc misterios o reprezintă faptul că el ar reprezenta o planetă gigantică de gaz, la fel de mare ca şi Jupiter, aflată la o distanţă de 538 de unităţi astronomice (1 unitate astronomică = distanţa dintre Pământ şi Soare) faţă de Pământ. Această înseamnă că acest corp ceresc este cel mai apropiat obiect de Pământ, dincolo de planeta Pluto. “Dacă într-adevăr este atât de aproape, atunci el face parte din sistemul nostru solar”, a declarat Dr. James Houck, de la Centrul Universitar Cornell pentru Radiofizică şi Cercetare Spaţială, membru al echipei IRAS. “Dacă este atât de aproape, nu ştiu cum astronomii au putea-o s-o clasifice”, a mai declarat el.

.
Corpul misterios a fost observat de două ori. Prima observaţie a fost făcută atunci când satelitul a putut să observe cele mai reci corpuri din cer. Cea de a doua observaţie a fost realizată la 6 luni după prima, şi s-a observat că acest corp ceresc misterios nu s-a mutat din locul său din constelaţia Orion. “Aceasta sugerează faptul că nu poate fi o cometă, pentru că ar fi prea mare, iar ea s-ar fi mişcat”, a mai spus Houck.
Indiferent ce-ar fi, Houck spune că acest corp misterios are sub 40 de grade sub limita de “zero absolut”, adică 459 de grade Fahrenheit. Atunci când a fost observat prima dată, s-a speculat faptul că el s-ar putea îndrepta spre Pământ.

.
Acum, întrebarea care se pune e următoarea: de ce nu vorbesc astronomii despre această planetă dacă ea există? De ce nu vorbesc observatoarele astronomice din întreaga lume despre ea? Evident, se încearcă o muşamalizare. În primul rând, multe din observatoarele astronomice performante ale lumii sunt finanţate de guverne şi probabil că se dau ordine directe şefilor de la observatoare să nu vorbească nimic publicului despre planeta X. În al doilea rând, există informaţii cărora planeta X poate fi vizualizată cel mai bine din Antarctica, datorită poziţiei sale orbitale şi nu din alte părţi ale globului.

Planeta X sau Nibiru?

Nu în ultimul rând, astronomii care au îndrăznit să vorbească despre existenţa planetei X şi să ofere date concrete au fost scoşi din scenă de Oculta Mondială aici i-am putea numi pe Richard Crowe, John Huchra, Brian G. Marsden, Dr.Rodney Davis Marks, Eugene Shoemaker, Robert Harrington… sunt doar câţiva dintre astronomii care au murit suspect de-a lungul timpului. Robert Harrington este adevăratul descoperitor al planetei X, fiind astronomul-şef al Observatorului Marinei Americane. Folosind un telescop de 8 inch în Black Birch, Noua Zeelandă, unul din puţinele locuri de pe Pământ de unde poate fi observată planeta X, Harrington a calculat că aceasta se apropie de jos, la un unghi ecliptic de 40 de grade, la 16 miliarde distanţă de Pământ, cam de 3 ori distanţa dintre Pământ şi Pluto. Dr. Harrington a dovedit astfel că planeta X se află la în interiorul sistemului solar.

.
În ultima perioadă, o serie de erupţii vulcanice sau tentative de erupţii au avut loc în întreaga lume (vezi vulcanii Cerro Negro şi Chiles din Columbia – ştirea o găsiţi pe site-ul colombiareports.co sau Turrialba din Costa Rica – vezi ştirea de pe bbc.com). De asemenea, schimbarea poziţiei polilor magnetici ai Pământului se datorează tot existenţei planetei X în sistemul nostru solar:

.
“O nouă inversare a polilor magnetici ai Pământului ar putea să se producă într-un viitor nu foarte îndepărtat, arată o analiză a datelor privind câmpul magnetic terestru, de Agenția Spațială Europene (ESA). Aceeaşi concluzie reiese inclusiv din examinarea unor straturi de sedimente aflate la poalele Munților Apenini, în Italia, relatează publicaţia Live Science”. (sursa: incomemagazine.ro).

.
Am informaţii că preşedintele Obama ar fi dorit să recunoască public existenţa planetei X încă din 7 iunie 2013, la întâlnirea sa cu preşedintele chinez, Xi Jinping, dar au existat presiuni imense din partea sa să nu o facă. Însă acest moment nu mai poate fi amânat…

Articol: Planeta X sau Nibiru?

.
sursa: internet

18 noiembrie 2014/de admin

Atlantida, EXTRATERESTRI, LEMURIA, MISTERE, ORION, PLEIADE, SHAMBALLA, SIRIUS, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VEGA, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS

Opt artefacte inexplicabile

Din cind in cind arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvaluie faptul ca una sau alta dintre civilizatiile stravechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate” in secolul XX. Iata cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe.

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer” astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i.Hr.

artefacte

In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara , Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat” intr-un muzeu din Cairo . In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiasa cu laser

artefacte

Acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului – operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu- se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, in manopera.

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

artefacte

Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de o echipa de arheologii americani si britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei (Kimball County, Nebraska, SUA). Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

5. HARTA LUI PIRI RE’IS, Pamantul turcului

artefacte

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.

6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni, acum 2.000 de ani

artefacte

Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. – 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul „Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat”).

7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

artefacte

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

artefacte

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco , Peru . Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

Un lucru care ar putea explica toate aceste enigme, plus multe altele (ex. piramidele, civilizatia Maya, etc) este faptul ca cele mai vechi fosile hominide au fost descoperite in anul 2002, in Ciad. Specia, datand de acum aproximativ 6-7 milioane de ani, a fost botezata Sahelantrhopus Tchadensis.
Conform studiilor, hominidul reprezinta un stramos comun al oamenilor si al cimpanzeilor, si prezinta caracteristici asemanatoare primatelor din ziua de astazi.

Daca noi in ~5000 de ani am plecat din pesteri si de la arme primitive si am ajuns la bomba nucleara si zbor in cosmos, cine poate stii ce a reusit stramosul nostru in 6-7 milioane de ani.

Sursa: Editura ForYou

14 noiembrie 2014/de admin

MISTERE, RELIGIE, Uncategorized

Gigantii Didanum – strămoşii uriaşilor Nephilim şi Refaim?

Gigantii Didanum – strămoşii uriaşilor Nephilim şi Refaim?

Cea mai misterioasă rasă de giganţi din lume: oamenii Didanum! Au fost ei strămoşii uriaşilor Nephilim şi Refaim?

În Biblie există mai multe referințe la gigantii Nephilim, care erau descendenţi din “fiii lui Dumnezeu” și “fiicele oamenilor”, înainte de Marele Potop. Există, de asemenea, o serie de povești care fac referire la Refaimi, un alt grup de giganți descris ca “un popor puternic, cu o statură înaltă, care a trăit în Canaan.” O altă rasă misterioasă care este menționată în Biblie este cea a oamenilor Didanum, rasă numită, de asemenea, Ditanu sau Tidanu. Se pare că oamenii Didanum au fost strămoșii Nephilimilor și Refaimilor.

.
Cine au fost Nephilimii?
Înainte de a încerca dezlegarea misterului enigmaticului popor Didanum, este important să se înțeleagă povestea din spatele Nefilimilor și Refaimilor. Cât de departe în trecutul omenirii putem urmări uriașii? Biblia ne spune mai multe lucruri interesante:
1. Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice,
2. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: “Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.
5. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
6. I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. (Geneza 6:1-6)

Suntem informați că giganții, Nefilim (Nephilim), “cei căzuți“, au existat în lumea dinainte de potop, precum și după Marele Potop. Conform Bibliei cei care au coborât pe Pământ și s-au împerecheat cu femeile de pe Pământ au fost “îngerii căzuți” (“Supraveghetorii”), un grup de 200 de ființe divine de rang înalt. Giganții menționaţi în Geneză sunt astfel rezultatul încrucișării dintre oameni și îngerii căzuți. Uriașii (Nephilim) nu s-au înmulţit numai între ei, dar au procreat, de asemenea, şi cu homo sapiens. Urmaşii Nephilimilor au fost giganți cunoscuţi sub numele de “Gibborim”, “eroi în vechime, oameni cu nume“, care sunt menționate în Geneza 6. Gibborimii nu au fost la fel de înalţi și puternici ca şi Nephilimii, dar totuși a fost o rasă războinică.

.
Dar Refaimii?
Ce știm despre gigantii Refaimi vine din surse biblice, ugaritice și feniciene. Cuvântul ebraic “Refaimi” are două sensuri diferite. Uneori face referire la spiritele plecate către Şeol (“locuința morților”), iar alteori semnifică “un popor puternic, cu o statură înaltă, care a trăit în Canaan.”
Prima referire la Refaimi apare în Geneza 14: 5, atunci când Refaimii au fost învinşi de Kedarlaomer și aliații săi: “Şi în al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer şi regii, care ţineau cu el, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, şi pe Emimi la Şave-Chiriataim” (Geneza 14:5).

.
Un rege al Refaimilor avea cel puţin 5 metri înălţime!
Când israeliții doreau să intre în Țara Făgăduinței după Exodul din Egipt, ei s-au temut să intre în țară, pentru că ea era plină de “giganţi”, fiii lui Enac. Giganţii erau răspândiţi prin Canaan, şi erau cunoscuţi sub diferite denumiri locale, inclusiv Refaim, Zuzimi, Emimi și Enac. În Deuteronom 2:20-21 este scris că Refaimii erau înalţi, puternici şi mulţi: “Acesta se socotea a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii locuiseră înainte într-însul. Amoniţii însă îi numeau Zomzomimi. Poporul acesta fusese mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; dar Domnul îi pierduse de la faţa Amoniţilor şi-i alungaseră aceştia şi se aşezaseră în locul lor”. Og, împăratul Vasanului, a fost ultimul dintre Refaimi, dormind pe un pat lung de 6 metri! Ceea ce înseamnă că Og ar fi trebuit să aibă cel puţin 5 metri lungime: “Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti”.

Cine au fost oamenii Didanum?
Gigantii Didanum era o rasă de pre-adamică și aceste ființe au fost strâns legate atât de Nephilim, cât şi de Refaimi. Ei au locuit în partea de nord-est a Siriei, cu mult înainte de apariția dinastii ugaritice. În “Legenda de Keret”, cunoscut de asemenea şi sub numele de “Epopeea regelui Keret”, (vechi poem ugaritic, datând de la sfârșitul epocii bronzului, circa 1500 – 1200 î.Hr.), aflăm importanța oamenilor Didanum:

.
“Înregistrările celebrării sacre, în onoarea lui Shades. Ești chemat, o Refaim al tărâmului de jos, este chemat, o consiliu al Didaniţilor. Eşti chemat Ulkan al rafaiţilor, eşti chemat Taruman al rafaiţilor. Eşti chemat Sidan și Radan, eşti chemat Thar cel veșnic. Eşti chemat cel mai vechi dintre Refaimi! Ești chemat, consiliu al didaniţilor. Eşti chemat regele Ammithtamru şi regele Niqmad. O, tron a lui Niqmad, poţi fi jertfit. Şi plâng la aşternutul picioarelor tale. Lăsaţi masa regelui să fie jelită în prezenţa sa. Dar lăsaţi şi lacrimele să fie înghiţite. Coboară jos, o Shapsh, coboară în jos. O, mare astru… fie ca Shapsh să strălucească la el. După ce domnul tronului, după ce domnul iadului coboară în adâncul pământului. Jos către Sidan-and-Radan, jos către eternul Thar, jos către vechiul Rephaim, jos către regele Ammithtamru şi, de asemenea, jos către regele Niqmad”.

.
Acest fragment de text este de o importanță crucială pentru că pune în lumină istoria din spatele Refaimilor, văzuţi ca strămoşii lor de regii canaaniţi. Textul descrie cum regele Keret, care este un descendent al Didaniţilor, este vizitat de zeul El, considerat fi “tatăl tuturor zeilor”. El îl binecuvântează pe regele Keret și profețește că familia sa va fi restaurată. Oamenii Didanum au fost extrem de importanti, deoarece prezența lor a fost necesară în timpul ascensiunii regilor.

Oamenii Didanumn sunt, de asemenea, menționaţi în textele sumeriene. Ei au fost dușmanii zeiței Inanna. Dar, adevărata origine a poporului Didanum este încă învăluită în mister. Textul canaanit îi echivalează pe Didaniţi cu Refaimiți. Alte surse se referă la aceste ființe gigantice ca la o rasă distinctă, nelegată în vreun fel cu alţi giganţi. Bazat pe ceea ce știm până acum, putem concluziona că oamenii Didanum au fost giganți foarte importanti, pre-adamici, care au avut o mare influență și putere în această regiune a lumii.

.
Ce s-a întâmplat cu gigantii? Au fost distruşi de vreo catastrofă naturală? Au fost învinşi de către un alt grup de giganți? Poate că niciodată nu vom fi în stare să răspundem la aceste întrebări, dar nu există nicio îndoială că identitatea poporului Didanum rămâne un mister vechi intrigant.

4 octombrie 2014/de admin

SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

Ce este Matricea? – What is the Matrix?

În randurile de mai jos si in filmuletul documentar tradus de dupa articol, va prezentam o viziune despre Matrice cu care rezonăm destul de mult. Articolul este tradus si adaptat dupa un articol preluat de pe site-ul montalk.net , un site care la prima vedere il simtim apropiat de blogul nostru. De-a lungul timpului am oferit numeroase raspunsuri la ceea ce reprezinta Matrix si Iesirea din Matrix, insa in randurile de mai jos credem ca putem oferi un mic plus. Asadar, ce este Matricea?

„Şcoală sau închisoare? … depinde de perspectiva aleasă de tine. Pe de-o parte, este un sistem de învăţare hiperdimensional care-ţi accelerează viteza de evoluţie spirituală prin oferirea unor experienţe catalitice ca răspuns la gândurile, emoţiile şi faptele tale. Pe de altă parte, multe dintre aceste experienţe se manifestă ca nişte forţe prădătoare care profită de slăbiciunile tale. Calea prin care poţi să previ să fi manipulat de aceste forţe este să descoperi, să integrezi şi să transformi slăbiciunile în puteri şi astfel, indirect să împlineşti cel mai înalt scop al Matricei care este acela de a te ajuta să o transcenzi.

.
Totuşi, aceste forţe prădătoare hiperdimensionale au liber arbitru şi au propria lor agendă. care este aceea de a-şi extinde puterea şi de se întreţine din hrăinirea cu energiile emoţionale negative ale umanităţii. De asemenea, urmăresc să menţină pe toată lumea la distanţă o stare de conştienţă suficientă pentru a produce o influenţă destabilizatoare pentru închisoarea spirituală/ferma pe care ei o conduc aici pe Pământ. Suma totală a acestor sisteme manipulatoare hiperdimensionale poate fi denumită ca „Sistemul de Control al Matricei” – o şcoală dură care îi slăbeşte pe cei slabi spiritual şi îi întăreşte pe cei puternici spiritual, conform alegerii lor de a fi victime sau luptători.

.
Prădătorii hiperdimensionali:
Dincolo de nivelul uman de evoluţie există câteva nivele ocupate de forme de viaţă mai sofisticate, incluzând fiinţe ostile cu capacitatea de a transcende spaţiul şi timpul liniar, să citească gândurile, să manipuleze emoţiile, să ghideze din umbră indivizii inconştienţi şi să se proiecteze în interiorul şi în afara realităţii fizice observabile de simţuri.

.
Ei au nevoie de energie vitală/eterică/emoţională pentru a se întreţine, iar omenirea este de mult timp sursa lor primară de hrană. Ei se hrănesc cu energii care sunt în rezonanţă cu propriile lor vibaţii sufleteşti: emoţii negative, suferinţă psihologică şi energi sexuale pervertite. Fiind foarte lacomi din fire, în loc să recolteze energiile care apar natural la cei care aleg în mod liber să se angreneze într-un comportament vibraţional coborât, aceşti prădători caută să inducă ignoranţa, suferinţa şi perversiune în cât mai mulţi oameni cu putinţă pentru a-şi maximiza recoltarea de energie. Deşi asta nu este în mod tehnic, o încălcare a liberului arbitru (deoarece ei pot doar să amplifice tendinţele negative latente pe care le avem deja în noi înşine), mulgerea forţată de energie prin intermediul Sistemului de Control al Matricei constitue un dezechilibru deoarece încurajează ignoranţa şi sclavia în loc de conştientizare şi libertate.

.
Oprimarea conştientizării:
Deoarece forţe hiperdimensionale ostile au investit mult în acest Sistem de Control al Matricei ei recurg la măsuri extraordinar de puternice pentru a suprima orice factor destabilizator care ar putea să întrerupă aprovizionarea lor hrană. Oricine începe procesul de trezire, de recâştigare a puterii personale şi a libertăţii este imediat luat la ochi. Această luare în vizor are ca scop să-l readoarmă, să-l facă neputincios sau să-l facă să-şi piardă credinţa în a continua calea sa.

.
Când apare un impuls personal către libertate, un impuls egal şi opus este pus în mişcare, atrăgând către ţintă diverse oportunităţi sincronizate negativ pentru a-l angaja în experienţe de frecvenţă joasă şi astfel să blocheze impulsul său către libertate. Acestea includ situaţii ce au ca scop inducerea fricii, distragerii, suferinţei, îndoielii, depresiei, indulgenţei în impulsuri joase şi comportament egoist. Uneori aceste fenomene apar natural din legea inerţiei, alteori există o amplificare activă a acestor impulsuri contrare, determinate de forţele hiperdimensionale negative pentru a dezarma ameninţarea înainte de a câştiga mai multă putere.

.
Alte metode de oprimare includ sabotarea şi distragerea unui individ ţintă prin intermediul oamenilor din jurul lui care sunt deschişi către manipulare directă. Oricine eşuează în a fi complet conştient în momentul prezent poate fi o marionetă atâta timp cât atenţia lui este în altă parte. Lipsa atenţiei este suficientă pentru ca un impuls implantat subconştient să determine cuvinte sau acţiuni regretabile. Majoritatea oamenilor din această lume nu oferă niciun fel de prioritate conştientizării sau atenţiei alegând să trăiască în schimb, o stare de visare semi-conştientă care îi fac foarte înclinaţi să devină pioni ai Sistemului de Control al Matricei. Unii se nasc cu un nivel insuficient de conştiinţă individuală pentru a experimenta vreodată vre-un moment de luciditate, iar aceştia sunt cei care formează prima linie de agenţi ai Matricei, iar restul de agenţilor funcţionează doar part time , atunci când eşuează în a se observa pe sine. Datorită marii cantităţi de oameni adormiţi, Sistemul de Control al Matricei nu are nicio problemă în a găsi piese de şah pentru a le manevra în jurul unui individ ţintit.

.
Imaginea de ansamblu:

Deşi noi nu suntem întotdeauna sursa nedreptăţilor împotriva noastră, noi suntem totuşi cauza lor. Matricea, chiar şi cu nivelul ei de dezechilibru şi corupţie determinat de acele entităţi cu liber arbitru care şi-au depăşit atribuţile lor în cadrul naturii ca şi detonatori catalitici, este totuşi încă un program de învăţare care este complet simţitor la propria noastră ignoranţă şi slăbiciune. Poate că este alegerea prădătorului să atace, dar este alegerea noastră să acceptăm atacul şi să-i cedăm. Sistemul de Control al Matricei poate să ne influenţeze doar prin elementele din noi înşine ce corespund naturii lui vibraţionale joase. Atacurile ne pot ajuta să identificăm propriile noastre slăbiciuni, oferindu-ne astfel ocazia să ne focalizăm pe ceea ce trebuie făcut pentru a face următorul pas către trezirea spirituală.

Sursa: fymaaa.blogspot.ro

19 iulie 2014/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, DOCUMENTARE, EVOLUTIE SPIRITUALA, INGERI, MISTERE, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

DOCUMENTAR

Misterele Fascinante ale Lumii de Dincolo (subtitrat romana)

Medicii studiaza fenomenele pe care fiinta le experimenteaza in apropierea mortii.

„Fenomenul mortii clinice” reveleaza mecanismele uluitoare ale constiintei.

Cercetarile facute in lume pana in urma cu cativa ani au fost rezumate in documentarul de mai jos.
Interviuri cu medici cercetatori ce au studiat pacientii iesiti din moartea clinica
precum si cercetarile facute de colective clinice asupra fenomenelor constiintei, toate arata ca noile frontiere ale cunoasterii coincid cu traditiile spirituale ale lumii.

Concluziile acestui film pun lumea medicala pe ganduri. Ele concluzioneaza ca ceea ce calugarii tibetani numesc „Mantuirea spirituala” este un fenomen care se petrece fiecarei fiinte ce traieste asa zisele „Near Death Experience” – experiente din apropierea mortii.

Creierul isi suspenda complet activitatea electrica insa fiinta traieste desi organismul nu mai functioneaza deloc, apoi se intoarce si relateaza (aproape identic fiecare caz) ceea ce veti vedea urmarind filmul.

Experienţe de moarte clinică (EMC):

Ce este o EMC? Este o experienţă a vieţii după moarte, care are loc, atunci când persoana este moartă din punct de vedere clinic. Este vorba de o detaşare de trup, şi de o existenţă în afara trupului în mod conştient.

Nu trebuie să confundăm aceste experienţe, cu cele în stare de comă, în stări excepţionale la graniţa dintre moarte şi viaţă, sau cu cele sub influenţa unor substanţe, sau cu cei ce au experimentată răpiri sufleteşti, după cum spune Pavel: „Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer(dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2Corinteni 12:2-4; vezi şi 1Corinteni 5:3,4).

Atunci când vorbesc de EMC, mă refer la oamenii declaraţi morţi de medici sau personal medical competent, şi care după un timp mai lung sau mai scurt, au revenit la viaţă.

Atât cei ce au avut experienţe pozitive, sau negative, descriu: detaşarea de trup, începutul unei existenţe în afara corpului, de multe ori ei privesc corpul neînsufleţit, cât şi personalul medical care încercă reanimarea persoanei. Mai târziu persoana dacă a fost bună se simte că pluteşte / se ridică, trece printr-un tunel, şi se întâlneşte cu o fiinţă de lumină: Isus sau un înger, sau chiar din clipa detaşării de trup este întâmpinat şi înconjurat de îngeri (comp. cu Luca 16:22), aceea persoană apoi, e posibil să vadă anumite secvenţe din paradis, sau se întâlneşte cu fiinţe dragi sau cunoscute decedate. Comunicarea cu fiinţa de lumină sau cu sufletele celor cunoscuţi este fie verbală, fie non-verbală, printr-un fel de telepatie.

Cei ce au experienţe negative declară, cum sunt preluaţi de demoni, din clipa morţii, sau simt că sunt traşi sau alunecă în jos, simt un întuneric dens şi înfricoşător (Matei 8:12; 22:13; 25:30); alţii ajung la o poartă a iadului şi sunt preluaţi de o fiinţă oribilă, sau văd un loc al torturii, al flăcărilor, al ţipetelor sau durerilor, unii văd anumite persoane cunoscute, necredincioase, chinuindu-se în foc, sau fiind chinuiţi de fiinţe demonice, sau experimentează chinul de a fi sfâşiaţi, zgâriaţi de mii de fiinţe care parcă îi străpung fiinţa cu ghearele lor. Experienţe pot fi de la caz la caz diferite, însă păstrează acelaşi tipar, cei buni, un loc frumos, de unde nu mai doresc să plece, o fiinţă de lumină sau mai multe, iar cei răi chinul în forme mai grave sau mai puţin grave.

În general Fiinţa de lumină care este prezentă lângă cei drepţi, sau vine ulterior şi îi scapă din ghearele demonilor, din întuneric sau din flăcări pe cei ce au ajuns în acel loc, le arată viaţa de pe pământ, sau secvenţe cu faptele făptuite în trup, după care îi spune că trebuie să se întoarcă pe pământ, i se mai acordă astfel o şansă, ca cei drepţi să devină şi mai drepţi, şi cei nedrepţi să se pocăiască, unii dintre ei primesc chiar un mesaj pentru omenire sau pentru biserică.

Toţi cei care au revenit înapoi, şi au descris raiul sau iadul, au simţit un sentiment al veşniciei, nu au simţit trecerea timpului ca pe pământ.

Ei revin în corp, şi când se trezesc (învie) în lumea aceasta, află că au fost declaraţi morţi, dar că din fericire au revenit la viaţă. Unii au revenit la viaţă şi după câteva zile nu doar după ore. Am auzit de un caz ce a revenit la viaţă după nouă zile, altul după trei sau patru, altul după o zi, etc.

Trebuie amintit faptul că unii dintre cei ce au experimentat moartea clinică, nu au o asemenea experienţă a raiului sau a iadului. O posibilă explicaţie ar fi, că nu-şi amintesc, ca şi situaţia cu visurile. Toţi oamenii visează în fiecare noapte, acest lucru este demonstrat ştiinţific, însă nu toţi îşi amintesc visul dimineaţa, decât o mică parte.

O altă explicaţie ar fi că Dumnezeu nu a dorit ca acei oamenii să aibă, detaşarea de trup, ştiind că vor reveni la viaţă în scurtă vreme.

Scepticii, materialiştii, necredincioşii, anihiliştii, care neagă viaţa după moarte, au încercat să explice acest fenomen, dând tot felul de explicaţii, şi născocindu-se multe teorii care încearcă se explice aceste experienţe.

În general se dau următoarele explicaţii la experienţele de moarte clinică, cu continuarea vieţii după moarte, ele sunt: 1) halucinaţii induse de durere sau medicamente; 2) resturi de amintiri din experienţa naşterii; 3) reacţia creierului la nivele modificate de dioxid de carbon; 4) împlinirea psihologică a unor dorinţe, speranţa unui cer; 5) autosugestie; 6)experienţe induse de droguri sau de diferite anestezice; 6) atacuri de apoplexie în lobii temporali; 7) pierderi senzoriale.

Sunt aceste explicaţii satisfăcătoare? Dacă cercetăm acest fenomen experimentat de mii de persoane, ne dăm seama că aceste explicaţii nu satisfac, ele nu dau răspunsuri la anumite cazuri reale concludente, ca de pildă:

De exemplu, ele nu pot explica cum ar putea nişte oameni cu creierul mort, să descrie ulterior cu amănunte exacte şi amănunţite încercările personalului medical de a-i reanima. Astfel dintr-un studiu pe 25 de pacienţi cu cunoştinţe medicale, care au fost rugaţi să descrie manevrele ce se fac atunci când un medic încearcă să reanimeze un pacient care este în comă sau mort clinic, aproape toate persoanele (23 din 25) au făcut greşeli mari de descriere a procedurilor de reanimare. Pe de altă parte, nici unul din pacienţi morţi clinic n-au făcut greşeli în descrierea a ceea ce s-a petrecut cu ocazia reanimării lor. Asemenea studii dovedesc că oamenii aceştia au fost cumva în afara trupurilor lor, aşa cum au pretins, şi au privit ce se întâmplă.

Există probe care arată şi mai bine existenţa după moarte, desprinderea sau ieşirea din trup şi deplasarea la o anumită distanţă de trup. Astfel o mamă, după ce a intrat în moarte clinică, a ieşit din trup, şi a plutit spre coridor, unde şi-a văzut fetiţa adusă de o cunoştinţă pe holul spitalului, şi a văzut că fusta ei nu era asortată cu bluza. După câteva minute, mama a revenit trup, şi a revenit la viaţă. După ce şi-a recăpătat conştiinţa, ea a spus personalului medical de ce fetiţa ei este aşa prost asortată ca îmbrăcăminte. Medicul a apostrofat asistenta că a lăsat fetiţa să fie văzută de mama ei. Însă aceasta s-a scuzat şi a spus că fetiţa nu a intrat la mama ei. Iar mama a precizat că a văzut-o din postura de suflet. Ne întrebăm ce halucinaţii putea să-i arate mamei cu ce este îmbrăcată fetiţa ei? Sau mai degrabă cu adevărat această mamă a experimentat viaţa după moarte şi ieşirea din trup.

Un alt caz, a unei femei aduse de urgenţă la spital, unde a venit pentru prima oară, a simţit că fiind în sala de operaţie, că s-a detaşat de trup, a început să se ridice în sus, prin ziduri, şi a ajuns pe acoperişul spitalului, unde zăcea aruncat un tenis (pantof) de culoare roşie. După ce şi-a revenit din moarte clinică, a spus personalului medical că pe acoperişul spitalului este un pantof roşu. Lucru confirmat ulterior, când o persoană din cadru spitalului a mers pe acoperiş şi a găsit pantoful roşu. Întrebare pentru sceptici: Cum putea, halucinaţiile, inconştientul, sau sedativele, sau anestezicul să-i permită să vadă o realitate fizică, şi nu anumite imagini ireale? Cum de a văzut femeia pantoful roşu fiind prima oră în acel spital, decât doar dacă a experimentat o ieşire din trup cu adevărat?

Alte cazuri indică o întâlnire cu fiinţe dragi care au decedat, însă curios, ele au decedat după ce a decedat cei cu experienţa cu moartea clinică, deci nu avea de unde să ştie că au decedat, deoarece când au intrat în comă, acele persoane erau în viaţă. Când se trezesc la viaţă abia atunci află, că persoanele cu care s-a întâlnit au decedat imediat după ei. Cum ar fi putut să ştie de decesul rudelor lor, decât că s-a întâlnit cu ele, având în vedere că ele au decedat după ce persoana în cauză a intrat în comă?!

Unii chiar descriu cu lux de amănunte împrejurările în care au decedat rudele lor, sau anumite evenimente la sute de kilometri distanţă. Cu siguranţă că nu anestezicul sau halucinaţiile sau dereglările unor substanţe din creier au putut face ca aceştia să aibă acces la aceste informaţii din timpul morţii lor, ci doar dacă au experimentat cu adevărat, ieşirea din trup de după moarte clinică.

Cu siguranţă că nu aceste mărturii sunt fundamentul credinţei noastre, ci Cuvântul lui Dumnezeu, însă aceste experienţe întăresc Cuvântul lui Dumnezeu, fiind asemănătoare cu anumite descrieri ale Bibliei, deoarece oamenii care au experimentat moartea clinică, au descris asemănător cu Biblia: paradisul, Noul Ierusalim, îngerii, etc. Iar cei necredincioşi, au descris asemănător, iadul, flăcările, demonii, întunericul, chinul, etc.

Textul intergal al cartii :
http://exm.uv.ro/documente/iad.html

UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE

Gavril Bărnuţiu este din judeţul Satu Mare şi nu demult a trăit una dintre cele mai importante experienţe din viaţa sa. Fără să creadă în existenţa Sa, românul s-a convins că dincolo de această lume este, totuşi, Dumnezeu. Intrat în moarte clinică după ce s-a îmbolnăvit brusc, Gavril Bărnuţiu a găsit calea credinţei după ce a cunoscut lumea de dincolo de noi.

Într-un filmuleţ postat pe YouTube, românul povesteşte cum a trecut prin infern şi prin Rai, cum şi-a întâlnit părinţii morţi şi cum a fost salvat de către îngeri. De asemenea, acesta descrie cu amănunte senzaţionale felul în care arată Raiul, Dumnezeu şi îngerii.
„Şi de-odată uitându-mă aşa în stânga am văzut o poartă mare şi poarta aceea exact aşa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. Ştiam că acela a fost corpul meu şi acuma ce fel de corp am. Şi îmi zice îngerul din dreapta: vezi aşa se petrece cu oricine moare. Corpul putrezeşte în pământ, iar sufletul primeşte un corp ca şi al nostru – au zis îngerii – sau ca şi a celora din iad, corpuri de demoni – aşa mi-au zis îngerii. Iar tu – au zis către mine – tu ai primit un corp de musafir al iadului şi-al raiului pentru necredinţa ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai. Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părţi. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să intru şi mie mi-era frică. Şi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea care o văd – o vedeam din poartă – cum să intru eu acolo, eu nu sunt vrednic. Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâini, vino nu te teme. Ei au văzut şi au ştiut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine şi când am păşit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simţit ca aici când păşeşti de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu păşeam, dar păşeam în aer. Exact cum ai pune mâinile aşa în aer, aşa simţeam. Deci nu simţeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omeneşti exact cum scrie în Biblie. Acolo aşa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu. Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moştenitor şi voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moştenitor. Eu am fost musafir”, a spus bărbatul originar din judeţul Satu Mare.

„Şi îngerii mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune şi rele. Şi-acuma după ce ei mi-au spus „aici sunt toate faptele tale rele”, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici. Ei au zis: nu aşa cum gândeşti tu. Deci ei ştiau gândul meu. Şi adevărul este, îngerii ştiu gândul nostru cât şi Domnul Iisus şi Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la uşa din faţă, că eu eram în holul acela mare, iar la uşa din faţă este lăcaşul pregătit pentru tine şi rudeniile tale”, a mai completat Bărnuţiu.

„La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aş fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbeşti cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata şi mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: „Dumneata ce faci aici, măicuţă?” Ea mi-a zis: „Eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naşte astăzi din nou””, a precizat cel care a trăit această experienţă spirituală.

.
Gavril Bărnuţiu şi-a amintit şi detalii legate de felul în care erau îmbrăcaţi cei din jurul său: „Îmbrăcămintea Domnului Iisus şi a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, aşa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea şi n-am văzut aripi – că m-au întrebat mulţi: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu ştiu, mama a visat îngeri, dar cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deşi i-am văzut. Şi din spate n-am văzut că aveau aripi. I-am văzut haină albă de sus până jos şi părul acela alb, alb şi înfăţişarea aceea puţin galbenă foarte strălucitoare. Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin faţa fiecărei uşi şi-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani, aşa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroşani şi-acolo inginerul a ţinut ziua lui şi ne-a chemat la restaurant. Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînţeles melodii populare, iar la altă masă ungurii cântau ungureşte. Şi voiau să ne interzică să cântăm noi româneşte şi s-a iscat o bătaie şi eu decât să mă bat am ieşit afară şi-am fugit. Exact cum s-a petrecut, aşa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort”.

„În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime şi-apoi am văzut lumea iadului şi flăcările acelea care se înălţau până sus la cer şi toţi aceia cu mâinile ridicate venind spre mine şi strigau după apă şi ajutor. Toţi aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârşit, fără capăt şi deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în faţa mea norul acela s-a desfăşurat şi-am văzut exact un bărbat – exact cum te văd pe dumneata în faţa mea. Aşa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălţime. Avea vreo 5-6 metri lăţime. Era un corp ce n-am văzut în viaţa mea aşa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din faţa mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu ton ridicat la mine. Aşa de blând şi îngerii vorbeau aşa de blând că nu m-aş fi săturat nicio dată şi în veci să-i aud. Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis „Vino, nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt şterse iar de Mine sunt iertate”. N-am ştiut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine. „Nu te teme, am hotărât să mergi în lume”, mi-a spus, „pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea”. „Du-te, spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te, nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine”. Atunci, deodată am simţit că a venit peste mine un aer răcoritor şi imediat m-am văzut în corpul acesta”.

Şi-acum, îngerii au intrat în Rai, eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soţia din oraş. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare şi-a venit înapoi. Şi când a venit acolo la uşa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: „Tu eşti Gavrilă?” Am zis „Da””, a încheiat Bărnuţiu povestea vieţii sale.

Sursa: www.libertatea.ro

27 ianuarie 2014/de admin

Atlantida, EXTRATERESTRI, LEMURIA, ORION, PLEIADE, SHAMBALLA, SIRIUS, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, THOTH ATLANTUL, VEGA, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, Zane, ZEI

Secretul de sub calota Antarcticii – Tunelul Timpului

Secretul de sub calota Antarcticii – Tunelul Timpului

Armata americana a cenzurat orice informatii cu privire la aceasta descoperire senzationala. În ciuda embargoului informational impus, au circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret, excavarea locului acestei descoperiri senzationale.

Presedintele Parlamentului Francez confirma ca e vorba de o structura veche de peste 12.000 de ani…

Unele tari europene chiar au protestat fata de lucrarile de excavatie întreprinse de armata SUA, întrucât se stie ca Antarctica este teritoriu international protejat de orice exploatari facute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost presedinte al Parlamentului francez, chiar a declarat urmatoarele: “Daca armata americana a construit ceva acolo, ea violeaza Tratatul international privind Antarctica. Daca nu, trebuie sa vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel putin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheturile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structura artificiala de pe planeta noastra. Pentagonul trebuie sa dezvaluie ceea ce ascunde”.

Americanii au transportat în Antarctica o giganta masinarie sfredelitoare

Imediat dupa aceea, unii observatori militari au observat transportul unor dispozitive robotice catre Polul Sud si au existat speculatii conform carora Fortele Aeriene Americane au transportat gigantica lor masina sfredelitoare “Subterrene” (alimentata cu energie nucleara) catre o baza secreta din Antarctica.

“Subterrene” este o masinarie capabila sa efectueze adevarate calatorii subpamântene, caci ea poate distruge toate rocile dure de pe suprafata Pamântului. Pentru “Subterrene” ar fi cu atât mai usor sa sparga un strat de gheata, oricât de gros ar fi acesta.

Cutremure si anomalii magnetice puternice în zona…

Tot în acel an 2001, s-au mai aflat vesti conform carora a fost nevoie de un echipaj medical de urgenta în acea zona, pentru a trata personalul care lucra sub gheata artica. Si tot atunci, toata regiunea a fost zguduita de un cutremur neobisnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului chiar în locatia bizarei structuri de sub gheata.

Un alt eveniment important al anului 2001, dupa ce armata americana se pare ca a început sapaturile sub gheata, a fost aparitia unei anomalii magnetice puternice în acea zona, care s-a raspândit pâna în vecinatatea bazei rusesti Vostok din Antarctica. Cercetatorii rusi au fost socati si uimiti de ceea ce au observat atunci.

O echipa de televiziune a disparut misterios în Antarctica…

În momentul în care opinia publica internationala începuse sa fie interesata din ce în ce mai mult de sapaturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 de la New York, abatând astfel atentia lumii. Sa fi fost evenimentele de la 9/11 o diversiune pentru a ascunde incredibila descoperire americana din Antarctica? Totul ar fi posibil în aceasta lume nebuna nebuna…

În timp ce lumea a început sa uite complet de acest eveniment, o echipa de televiziune din California n-a uitat si a pornit în noiembrie 2002 spre locul misterios din Antarctica. Dar echipa de televiziune a disparut la fel de misterios. Dar a fost descoperita o înregistrare video al acestei echipe, de catre fortele speciale SEAL ale Marinei Americane; în aceasta înregistrare se confirma prezenta unui artifact urias, aflat sub gheata – o masinarie preistorica, posibil de origine extraterestra.

“Guvernul SUA a spus ca va încerca sa blocheze difuzarea unei înregistrari video gasit de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar contine dovada unei descoperiri arheologice masive ce s-ar afla la 3 kilometri sub gheata”, suna o declaratie de presa care a aparut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii.

Tunelul timpului de deasupra Antarcticii

Cu câtiva ani înainte, în anul 1995, a avut loc un eveniment si mai bizar, observat de cercetatorii britanici si americani, în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire americana din aprilie 2001.
“În 1995, oameni de stiinta americani si britanici care au condus investigatii în Antarctica au facut o descoperire senzationala. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetatorilor ca în apropierea polului sud a vazut un vârtej de ceata gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtuna polara. Totusi, vârtejul nu si-a schimbat forma si nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Asa ca au decis sa cerceteze fenomenul si au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de masurat viteza vântului, temperatura si umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat si a disparut brusc în ceata.

Dupa un timp, cercetatorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din masuratorile citite pe aparate: cronometrul balonului arata data 27 ianuarie 1965, adica cu 30 de ani în urma. Experimentul a fost repetat de câteva ori dupa ce s-au asigurat ca echipamentul balonului era în buna stare de functionare. Dar de fiecare data ceasul arata data cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit “poarta temporala” si a fost raportat la Casa Alba.

Se presupune ca acel vârtej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA si FBI se lupta pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu exista înca nici-o recunoastere oficiala a autoritatilor federale americane.”

Exista oare vreo legatura între acest ciudat “tunel al timpului” si masinaria veche de cel putin 12.000 de ani de sub gheata Antarcticii? Daca da, de ce nu se fac publice aceste date? De ce numai unii vor sa detina controlul asupra tuturor descoperirilor importante ale omenirii ?

Sursa: enigme-conspiratii.blogspot.ro

29 iulie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MEDITATIE, MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE

Druizii (partea a doua)

Druizii (partea a doua)

Citeste prima parte AICI.

Autor articol: Catalin Bogdan

Druizii, preoți precreștini localizați tradițional şi cu preponderenţă în teritoriile Galiei şi ai insulei britanice, nu au lăsat însemnări scrise din care să întrevedem foarte clar viaţa şi obiceiurile acestora, dar acest lucru nu din cauza faptului că aceştia nu ar fi cunoscut scrierea (deoarece cunoşteau alfabetul grecesc), ci din cauza faptului că ei nu au dorit să-şi “permanentizeze” cunoştinţele în scris, în locul acestei metode preferând o variantă mult mai progresivă. Ei lăsau loc pentru descoperiri viitoare şi transmiterea acestora se făcea aproape în timp real în cadrul numeroaselor lor întâlniri.

Primele înregistrări scrise ale existenţei druizilor le avem din jurul anului 200 i.e.n. de la scriitori ca Cicero, Tacitus sau Plinius cel Bătrân care a descris un ritual druid în care erau folosite stejarul şi vâscul. O importantă sursă de informații privind viața druizilor provine chiar de la Julius Cezar, care in timpul campaniei sale de cucerire a barbarilor, a consemnat despre aceștia in „Commentarii de Bello Gallico” (50 i.e.n.).

Etimologia cuvântului „druid” este oarecum învăluită în mister, lingviştii fiind de părere că la originea acestui cuvânt stă cuvântul latin „druides”, un termen preluat de către vechii scriitori romani direct din limba celtă, cuvânt care desemna in mod direct aceste personaje. Un cuvânt asemănător era folosit inclusiv de scriitorii greci ai acelor timpuri, de asemenea preluat din limba celtă. În irlandeza veche, termenul „drui” este asociat vrăjitorilor, şi druizilor în particular.

Alte sensuri care derivă din etimologia cuvântului, îl traduc pe acesta ca fiind „vizionarul dintre stejari” sau „înţeleptul din stejari”.

Dacă a venit vorba despre stejari, ca făcând parte din rădăcina/originea druizilor, trebuie amintit faptul că în mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, liderii spirituali ai vechilor slavi.

Limbile slave în ziua de azi (Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier: Slavic_languages.png)

Religia druizilor

De-a lungul timpul, dar mai ales după declararea creştinismului ca religie oficială în lumea cunoscută (Europa), druizii au fost prezentaţi ca fiind magicieni, vrăjitori, chiar oponenţi făţişi ai implementării creştinismului. Puţini sunt totuşi cei care cunosc faptul că religia (dacă putem vorbi de o religie în cazul lor) druizilor era monoteista, aceştia crezând într-un Creator Universal, în timp ce marea majoritate a populaţiei servea unui panteon de zeităţi multiple. Ceea ce a făcut diferenţierea între creştinism (de asemenea o religie monoteistă) si credințele druizilor, este tocmai înţelegerea superioară a celor din urma a faptului că Natura urmează aceleaşi reguli şi legi dictate de către Creatorul Divin (Universal). Ei vedeau Natura ca fiind un ansamblu de entităţi de sine stătătoare, dar care urmau îndeaproape regulile Universale, putând spune că acestea într-un fel „făceau voia Domnului” dacă este să ne raportăm la credinţa creştină, dar având în acelaşi timp cunoştinţe care o puteau influenţa. Din punctul lor de vedere, oamenii, animalele, plantele, fenomenele naturale erau parte componentă a aceluiaşi tot unitar numit Natura, parte a creaţiei Creatorului Universal. Ceea ce a deranjat foarte mult la momentul respectiv a fost exact puterea lor de manipulare a elementelor naturii, precum şi cunoştinţele evoluate care nu puteau fi folosite de potentaţii acelor timpuri. Şi cum istoria este scrisă de învingători, ne putem da seama cu uşurinţă cum au ajuns cei mai înţelepţi oameni ai acelor timpuri să devină (poate peste noapte) vrăjitori, păgâni şi în general persoane „ne-frecventabile”.

În urma invaziei romane din Galia, Druidismul a fost suprimat de către Imperiul Roman în secolul 1 în timpul domniilor împăraților Tiberius și Claudius, urmând să dispară orice înregistrare scrisă despre aceştia în secolul al doilea era noastră. Reamintesc faptul că religia creştină a devenit religie oficială a Imperiului Roman, în anul 313 în timpul domniei Împăratului Constantin.

Dintre credinţele vechilor druizi, pot aminti câteva linii generale ale acestora:

Fiecare fiinţă, fie om, animal sau plantă, este egală ca importanţă în faţa Creatorului Universal
Fii în armonie cu Natura şi Natura va fi în armonie cu tine
Stelele şi planetele influenţează viaţa tuturor fiinţelor de pe pământ.
Întregul este compus atât din aspectul feminin cât şi din aspectul masculin în egală masură. Doar o comuniune între acestea două pot forma un întreg. (Un dicton asemănător credintelor orientale şi simbolurilor Ying şi Yang de la chinezi)
Nu există moarte, ci doar Renaştere a sufletului.
După moartea fizică, sufletul îşi caută o nouă „carcasă” mutându-se într-un nou trup de carne.

Ca şi doctrină filozofică, druizii erau preocupaţi de nemurirea sufletului, reîncarnare şi conceptele pitagoreice, aşa după cum scria Alexander Cornelius Polyhistor

„Doctrina lui Pitagora predomină printre gali, la fel ca şi învățătura că sufletele oamenilor sunt nemuritoare, și că după un număr fix de ani, ei vor intra într-un alt corp. „

Julius Cezar a scris:

„Principalul punct al doctrinei lor este că sufletul nu moare și că, după moarte se trece de la un corp în altul” (vezi metempsihoza). „În ceea ce privește studiile şi cursurile lor actuale, principalul obiect de educație este, în opinia lor, să impregneze învățații lor cu o credință fermă în indestructibilitatea sufletului uman, care, conform credinței lor, pur și simplu trece la moarte de la o locuință la alta, prin o astfel de doctrină singur, spun ei, ceea ce privează moartea de toate spaimele sale, putând fi dezvoltată astfel cea mai înaltă formă de curaj uman. În subsidiar faţă de aceste principale principii (învăţături) ei ţin nenumărate prelegeri şi discuţii cu privire la astronomie, mărimea şi distribuţia geografică a globului, despre diferite ramuri ale filozofiei naturale, și în multe probleme legate de religie.” -Julius Caesar, De Bello Gallico, VI, 13

Un alt împărat roman, pe numele sau Traian, a mai întâlnit astfel de concepţii filozofice despre viaţă, moarte şi curaj în 101 e.n. atunci când a trecut Dunărea invadând frumoasa Dacie.

Şi dacă tot vorbeam de coincidenţe şi de amplasarea druizilor pe mapamond, o altă „coincidenţă” o constituie secta druzilor, de asemenea adepţi ai filozofiei privind transmigraţia sufletului după moarte, gnosticism şi elemente comune filozofiei lui Pitagora.

Secta druzilor îşi are originea în Egipt în anul 1014, provenind în mare măsură din religia islamică, atunci când Muhammad bin Ismail Nashtakin ad-Darazī un predicator de origine arabă a pus bazele acestei credinţe în acel colţ de lume. Lingviştii afirmă că numele sectei „druz” provine din numele fondatorului acesteia (Darazi), dar personal consider că sunt mult mai multe asemănări intre vechii druizi (conceptele spirituale şi religioase, forma numelui acestora, rădăcinile filozofice, sau chiar semnul distinctiv steaua în cinci colţuri) decât numele fondatorului. În prezent, druzii au religie proprie oficial recunoscută în Liban, Siria, Palestina, un număr cuprins între 1.000.000 şi 2.500.000 persoane fiind astfel recunoscute oficial ca fiind adepţi ai acestei religii, mulţi dintre aceştia fiind persoane publice de mare importanţă din domenii diferite că artă, diplomaţie, literatură, medii academice, politică, mass-media.

Druzii evită strict iconografia, dar le este permis să afişeze un singur simbol religios: steaua în cinci colţuri, fiecare braţ având o culoare distinctă astfel: verde pentru „Mintea Universală/Nous”, roșu pentru „Sufletul Universal/Anima Mundi”, galben pentru „Cuvânt/Logos”, albastru pentru „Potențialitate/Cauză/Precedent „, și alb pentru ” Viitor/Efect/Imanența „.

Steaua druzica (simbol religios al druzilor)

Steaua în 5 colţuri (simbol magic, al vechilor druizi)

Rolul druizilor în societate

Julius Caesar în ale sale însemnări din timpul campaniei militare „Commentarii de Bello Gallico” (50 i.e.n.) povesteşte că tânărul care dorea să devină druid, trebuia să urmeze o formă de şcoală care dura până la 20 ani pentru a obţine statutul de druid. 20 ani de învăţături predate prin viu grai, menite să formeze viitorul stâlp al societăţii celtice sau galice. Legat de acest aspect, despre druizi s-a spus că erau barzi (cântau şi povesteau la petreceri, ştiind toată istoria triburilor şi genealogii complicate), medici (fiind capabili să vindece răni sau chiar „afecţiuni ale sufletului”) sau magi (putând controla elementele naturii şi cunoscând mişcarea astrelor cereşti).

Având în vedere aceste trei aspecte ale druizilor, este de bun simţ şi chiar logic, ca acestea să fie de fapt trepte iniţiatice în calea tânărului viitor druid. La început de drum, tânărul după ce a învăţat genealogii complexe şi cântece cu caracter istoric (cântecele celţilor şi galilor preamăreau eroismul în luptă şi aminteau de fapte deosebite ale înaintaşilor) va practica ceea ce a învăţat, popularizând şi întreţinând istoria locurilor şi a urbei din care face parte, asigurând astfel continuitatea orală a legendelor şi întărind legăturile dintre membrii societăţii. Deşi în contextul civilizaţiei moderne, acest rol este oarecum desuet, această etapă era foarte importantă, ea constituind baza viitorului druid. Acum tânărul învăţăcel ia contact pentru prima dată cu istoria poporului său, cu obiceiurile acestuia şi cu faptele de vitejie care au făcut posibilă continuitatea tribului din care face parte. Este o perioadă extrem de importantă în viaţa tânărului, acesta învăţând din istoriile şi legendele locale şi nu numai, pregătindu-se astfel pentru a fi un bun judecător şi mediator în cadrul societăţii.

După o perioadă de timp de câțiva ani, dacă tânărul druid arăta vocaţie şi interes pentru arta vindecării, el era instruit în această direcţie, învăţând plantele, proprietăţile acestora şi modul în care acestea pot ajuta la vindecarea organismului uman. Druidul în această etapă a iniţierii sale avea funcţia vraciului în cadrul societăţii din care făcea parte, ajutând la menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi morală a membrilor acesteia.

Ultima treaptă a iniţierii o constituia accesul la informaţiile cele mai secrete ale druizilor. Este vorba despre arta magiei, studierea astrelor cereşti, înţelegerea Universului şi a forţelor care îl guvernează precum şi modul în care aceste forţe pot fi concentrate şi direcţionate în scop precis, magic.

Astfel, perioada de pregătire a viitorului druid descrisă de Julius Caesar ca având 20 ani, într-adevăr îşi are un rost foarte precis, deoarece puţini erau cei care ajungeau la finalul ciclului de pregătire, iar aceştia trebuiau să fie dintre cei mai buni, deoarece nu îi era permis oricui să acceadă la informaţii atât de subtile şi chiar periculoase.

Rolul druidului în societate era deci de mare importanţă, societatea fiind împărţită în două clase conducătoare formată din druizi (preoți) şi equites (nobili luptători). Această orânduire socială am regăsit-o în multe scrieri vechi, dar nicăieri nu este atât de evidentă similitudinea dintre acestea ca în vechile scrieri din Mahabharata unde de asemenea societatea elitistă era împărţită între brahmani („brahmana”) şi războinici („ksatriya”). La fel ca şi în vechea Indie, clasa nobililor războinici („ksatriya” în India şi „equites” (călăreţi) în Galia) erau profund şi direct influenţaţi în luarea deciziilor de către brahmani sau după caz, în Galia druizi. Diodorus Siculus şi Strabo au povestit despre rolul druizilor în societate, spunând că dacă situaţia o impunea, druizii se bucurau de atâta respect şi influenţă încât puteau opri două oşti combatante direct pe câmpul de luptă. Rolul important al druidului în societatea din care făcea parte, răzbate şi din faptul că nici un rege nu ar fi îndrăznit să refuze un ordin venit din partea unui druid, rostit pe tonul cel mai calm sub forma unei profeţii sau a unui sfat.

22 mai 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized

Apa nu hidrateaza organismul

O comisie de ancheta a Uniunii Europene a ajuns, dupa trei ani de cercetari, la concluzia ca apa nu hidrateaza organismul.
Regulamentul (UE) nr 1170/2011 din 16 noiembrie 2011, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/1, SE, statueaza ca „apa nu poate preveni deshidratatrea”.

Directiva europeana se bazeaza pe un studiu care a durat trei ani si care s-a facut intr-un centru de cercetari din Italia, reusind sa combata o credinta de zeci de ani. Concluzia studiului este ca apa nu este responsabila de hidratarea organismului.

Daca pana acum ne straduiam sa bem zilnic 1-2 litri de apa ca sa fim sanatosi, aflati ca acest obicei nu ne aduce niciun beneficiu.
O noua lege a Uniunii Europene pretinde ca oricata apa consuma o persoana, acest lucru nu poate combate deshidratarea organismului.
Dupa o dezbatere de trei ani, Uniunea Europeana a decis sa interzica firmelor care imbuteliaza apa sa mai foloseasca mesajul publicitar cum ca apa asigura o hidratare corespunzatoare.

Cei care nu vor respecta aceasta decizie si vor continua sa faca reclama mincinioasa, risca pana la 2 ani de inchisoare – scrie The Telegraph.
Decizia a primit deja avizul presedintelui Comisiei Europene, Joe Manuel Barroso.
Cei care sustin legea, precizeaza ca deshidratarea este o afectiune provocata de un dezechilibru in organism, care nu poate fi combatut numai prin consumul de apa.

O persoana sanatoasa nu se va deshidrata, chiar daca nu va bea multa apa – sustine profesorul Brain Ratcliff, purtatorul de cuvant al Societatii britanice de Nutritie.

STUDIUL STIINTIFIC 1

Pana acum, aproape toti doctorii si expertii in medicina ne-au sfatuit sa bem, in mod constant, cat mai multa apa, cel putin un litru pe zi. Iata ca situatia se schimba, din cauza unui specialist, cercetatoarea scotiana Margaret McCartney.
McCartney a scris in publicatia de specialitate British Medical Journal, citata de All Headline News, ca studiile sale arata ca, daca un om bea apa fara sa-i fie sete, pot aparea unele deficiente: puterea de concentrare scade, in loc sa creasca. De asemenea, unele substante chimice care se folosesc in dezinfectarea apei imbuteliate sunt nocive pentru organismul uman.

McCartney a mai avertizat, de asemenea, asupra pericolului aparitiei unei afectiuni rare, dar iminenta, cauzata de consumul ridicat de apa. Aceasta boala se numeste hiponatremie si are ca efect scaderea brusca a nivelului de saruri din corp, precum si aparitia unei tumori la creier.
Expertii avertizeaza acum ca prea multa apa consumata poate dauna sanatatii.

Dr. Margaret McCartney spune ca a bea apa in exces poate conduce la o pierdere a somnului si implicit la o proasta odihna, pentru ca cei care fac asta vor fi nevoiti sa se trezeasca des in timpul noptii, pentru a merge la toaleta.

Cum? Serviciul National de Sanatate, impreuna cu medici recunoscuti si nutritionisti, nu recomanda publicului sa bea cel putin 1-2 litri de apa pe zi, pentru prevenirea afectiunilor rinichilor, pentru scaderea in greutate si cresterea nivelului de concentrare?

Oamenii au fost condusi sa creada intr-o serie de numeroase beneficii asupra sanatatii atribuite consumului unei ample doze zilnice de apa, dar intr-un studiu publicat in British Medical Journal, dr. Margaret McCartney a spus, ca recomandarea celor „sase-opt pahare de apa pe zi” era „nu numai o prostie, ci si un nonsens complet demascat” – relateaza publicatia Mail.

Ea a spus ca cercetarile aratand beneficiile unui consum sporit de apa au fost adesea „exagerate” de producatorii de ape imbuteliate.
Dr. Paul McCartney a avertizat ca prea multa apa ar putea conduce la o situatie fatala numita hiponatremie, caz in care nivelul de saruri din organism scade, ceea ce ar putea determina aparitia de umflaturi in zona creierului.

Profesorul Stanley Goldfarb, un expert in metabolism de la Universitatea din Pennsylvania din Statele Unite, a declarat: „Datele din prezent arata ca in realitate nu exista nici o dovada…” Cel mai bun lucru de facut este sa bei numai atunci cand ti-e sete si sa mananci numai atunci cand ti-e foame.

Ce este hiponatremia?

Hiponatremia (hiperhidratarea) este o stare potential letala, care intervine atunci cand nivelul de sodiu din plasma atinge o valoare mai mica de 130 milimoli pe litru. Se poate evita prin mentinerea echilibrului de electrolit.

Hiponatremia poate fi adesea confundata cu deshidratarea, datorita faptului ca multe dintre simptome sunt similare. Cele mai distinctive simptome sunt culoarea, volumul si frecventa urinei. Sportivii care prezinta hiponatremie vor avea o urina deschisa la culoare, cu volum mare si frecventa crescuta a urinarii. In schimb, sportivii deshidratati vor avea o urina inchisa la culoare, cu volum mic, si rara ca frecventa a mictiunii.

Sodiul este esential pentru multe functii ale corpului, inclusiv mentinerea echilibrului fluidelor, reglerea tensiunii arteriale si functionarea normala a sistemului nervos.

Hiponatremia a fost uneori mentionata ca „Intoxicatia cu apa,” mai ales atunci cand se datoreaza consumului de apa in exces, fara suplimentarea adecvata de sodiu.

Ce se intampla in timpul intoxicatiei cu apa?

Intoxicatia cu apa produce aceleasi efecte ca si inecul. Dezechilibrul electrolitic si umflarea tesuturilor poate cauza batai neregulate ale inimii, permitand lichidului sa intre in plamani. Umflarea tesuturilor creierului provoaca convulsii, coma si moarte in cele din urma, cu exceptia cazului in care consumul de apa este limitat si se administreaza o solutie salina hipertona (sare).
Intoxicatia cu apa provoaca tulburari digestive si tulburari ale constiintei. Daca tratamentul este administrat inainte de umflarea tesutului, pacientul se poate recupera complet in termen de cateva zile.

Trebuie sa bem apa numai atunci cand ne este sete?

STUDIUL STIINTIFIC 2

Un medic roman, Dr. Dan Negoianu, aflat in Statele Unite ale Americii, a realizat o cercetare ampla in urma cu 3 ani, in urma careia afirma ca apa nu este benefica organismului, atunci cand este consumata in exces, scrie The Telegraph

„Prea multa apa poate afecta echilibrul de saruri in organism, ceea ce cauzeaza intoxicatie cu apa, care poate fi fatala”.
A bea multa apa potabila are un beneficiu mic asupra sanatatii. Doi experti in rinichi si-au asumat faptul de a risipi o mana de mituri cu privire la apa. Dr. Stanley Goldfarb si dr. Dan Negoianu din cadrul diviziei de studii renale, a electrolitilor si a hipertensiunii arteriale de la Universitatea din Pennsylvania – Philadelphia au revizuit mai multe studii clinice publicate, despre beneficiile obisnuintei de a bea o cantitate mare de apa pe zi, si au constatat ca exista prea putine dovezi care sa sustina teoriile respective.

Sunt o multime de mituri ce graviteaza in jurul ideii despre beneficiile consumului unei cantitati insemnate de apa, iar unele dintre aceste mituri par aproape reale din cauza popularitatii lor. Recomandarea standard in SUA de a bea 8 pahare de 80 ml de apa pe zi este cunoscuta, dar nu prea exista dovezi pentru a demonstra beneficitatea acestui lucru.
Goldfarb si Negoianu fost de acord ca unii oameni – cum ar fi sportivii sau cei care traiesc in medii foarte uscate, cu climat cald – pot simti nevoia de a consuma multa apa pentru a evita deshidratarea, dar pentru o persoana care traieste intr-un mediu obisnuit, nu exista absolut nici o dovada ca bautul acestei cantitati de apa este benefica.

Studiul lor, care va fi publicat in iunie 2013 in Jurnalul Societatii Americane de Nefrologie, poate risipi multe dintre miturile legate de apa.
Goldfarb insista asupra faptului ca sursele acestui „mit al apei” fac parte din lumea medicinei complementare si alternative, precum si asupra faptului ca raspandirea mai departe a mitului respectiv s-a realizat prin intermediul internetului, odata cu aparitia sa.
Specializarea in rinichi a lui Goldfarb a determinat ca el si colaboratorul sau Negoianu sa se poata ocupa de revizuirea literaturii din domeniu – referitoare la beneficiile consumului de apa potabila – ca urmare a unei preocupari comune, aceea de a studia modul in care rinichii se ocupa de fluidele din organismul uman.
Perechea de cercetatori a desfiintat cel putin patru mituri populare despre apa, prin studiile pe care le-au facut.

Goldfarb spune ca nu exista absolut nici o baza rationala pentru „regula 8 × 8” si este foarte neclar chiar si de unde a pornit aceasta recomandare. Nu numai ca nu exista dovezi care sa sustina beneficiul unui consum suplimentar de apa, dar chiar exista unele circumstante in care supra-consumul ei poate fi nesanatos. „In cazul alergatorilor pe distante lungi, de exemplu, mai mult rau face bautul suplimentar de apa in timpul curselor decat bautul de prea putina apa” explica Goldfarb.
In continuare, acelasi Goldfarb si-a sustinut afirmatiile prin citarea cazului unei femei care a murit recent datorita umflarii creierului – fenomen aparut in urma unui consum continuu si rapid de apa de baut timp de cateva minute, ca parte a unui concurs desfasurat la radio.
In ciuda lipsei de dovezi despre beneficitatea consumului ridicat de apa, Food Standards Agency si alte organizatii isi mentin recomandarea de a fi baute 6 – 8 pahare pe zi.

………….
Alte date rezultate in urma cercetarii Stiintifice „Apa in corpul uman” provin din 2 surse:
. din lichidele si alimentele ingerate;
. din oxidarea substantelor organice in procesul de dezasimilatie.
In organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sange si limfa, transporta substantele dizolvate in ea la celule, din care ia produsii de dezasimilatie pe care ii duce la organele de excretie, (rinichi si piele); inlesneste toate reactiile chimice si oxidarile din organism, avand rol de catalizator, si ia parte la mentinerea temperaturii constante a corpului gratie evaporarii prin piele.
Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urina, aproximativ 1500 ml in 24 de ore), si inca 1000 ml prin piele (transpiratie), prin plamani odata cu aerul expirat si prin intestinul gros (fecale).

~ Forme de apa intra si extra celulara~
Compartimentarea apei:
– apa libera;
– apa partial legata;
– apa legata, care – se evapora greu;
– ingheata la o temperatura mai mica de O grade Celsius;
– nu dizolva cristaloizi;
– nu participa la osmoza.

Dr. Ana-Maria Velter Ph.D

28 martie 2013/de admin

Articole

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

Oameni cu puteri supranaturale

Oameni cu puteri supranaturale

Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor

Cele mai misterioase şi inexplicabile locuri de pe planeta noastră

Planeta X sau Nibiru?

Planeta X sau Nibiru?

Opt artefacte inexplicabile

Opt artefacte inexplicabile

Gigantii Didanum – strămoşii uriaşilor Nephilim şi Refaim?

Gigantii Didanum – strămoşii uriaşilor Nephilim şi Refaim?

Cea mai misterioasă rasă de giganţi din lume: oamenii Didanum! Au fost ei strămoşii uriaşilor Nephilim şi Refaim?

DOCUMENTAR – SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

Ce este Matricea? – What is the Matrix?

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

DOCUMENTAR

Misterele Fascinante ale Lumii de Dincolo (subtitrat romana)

Experienţe de moarte clinică (EMC):

UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE

Secretul de sub calota Antarcticii – Tunelul Timpului

Secretul de sub calota Antarcticii – Tunelul Timpului

Druizii (partea a doua)

Druizii (partea a doua)

Apa nu hidrateaza organismul

Apa nu hidrateaza organismul

Pagina Facebook

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER